Sinteze Drept Comercial

Capitolul I. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DREPTUL

COMERCIAL ROMÂN

1.1. Notiune, definitie, obiect

A. Notiune

Denumirea de drept comercial – sugerează ideea că dreptul comercial

constituie un ansamblu de norme juridice care reglementează comertul.

B. Obiect

Având în vedere atât art. 3 cât si art. 7 din Codul comercial se poate spune că

dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comert si

comercianti.

Normele juridice ale dreptului comercial, ca si normele juridice ale dreptului

civil, apartin dreptului privat.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care

sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârsirea actelor juridice, faptelor

si operatiunilor considerate de lege fapte de comert, precum si a raporturilor juridice

la care participă persoanele care au calitatea de comerciant

1.2. Izvoarele dreptului comercial

Precizări

Art. 1 Codul comercial dispune: „În comert se aplică legea de fată. Unde ea

nu dispune se aplică Codul civil”. Din aceste dispozitii legale rezultă că dreptul

comercial are ca izvoare formale Codul comercial si Codul civil.

Functie de natura lor, izvoarele dreptului comerciale se împart în două mari

categorii: izvoare normative si izvoare interpretative.

Izvoarele normative ale dreptului comercial

Sub aspect formal, izvoarele dreptului comercial sunt: Constitutia României,

Codul comercial, legile comerciale speciale si cu caracter subsidiar, codul civil si

legile civile speciale.

Izvoarele interpretative ale dreptului comercial

Rolul acestor izvoare (pe lângă izvoarele normative) este de a ajuta la

interpretarea vointei manifestate în raporturile comerciale ca în cazul uzurilor

comerciale sau la interpretarea actelor normative comerciale, în vede-rea aplicării lor ca în

cazul doctrinei si practicii judiciare.

Capitolul II. FAPTELE DE COMERł

2.1. Notiune, caracteristici, categorii

Codul comercial nu dă o definitie a faptei de comert, el stabileste numai o listă

a actelor juridice si operatiunilor pe care le declară fapte de comert.

Din examinarea dispozitiilor art. 3 C.com., rezultă că în stabilirea faptelor de

comert legiuitorul a avut în vedere aspectul economic si mai putin cel juridic.

Textul citat se referă la „cumpărări”, „vânzări”, „operatiuni” „asigurări”,

„depozite” etc.

În doctrina dreptului comercial au fost propuse diferite teorii pentru

caracterizarea-definirea actelor de comert sau mai general a faptelor de comert.

1) Teoria speculatiei

2) Teoria circulatiei

3) Teoria întreprinderii

4) Teoria mixtă.

Definitia actelor, faptelor de comert

Actele de comert sau mai larg, faptele de comert, sunt actele juridice, faptele

juridice si operatiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri,

executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulatia

mărfurilor, cu scopul de a obtine profit.

2.2. Categoriile de fapte de comert. Clasificarea faptelor de comert

Criterii

În doctrina dreptului comercial nu au existat criterii unitare de clasificare.

I. Astfel în doctrina clasică – faptele de comert au fost clasificate în două mari

categorii:

A – fapte de comert obiective;

B – fapte de comert subiective.

Această clasificare avea drept criteriu, conceptia privind determinarea

domeniului dreptului comercial.

În prima categorie a faptelor de comert, obiectivele erau incluse actelor

juridice si operatiunilor determinate de lege si producătoare de efecte juridice,

independent de calitatea autorului lor (comerciant sau necomerciant), pe când în

categoria faptelor de comert subiective erau cuprinse actele juridice si operatiunile

săvârsite de un comerciant.

II. În doctrina modernă a dreptului comercial – unii autori au făcut distinctie

între faptele de comert obiective după natura lor (fapte declarate comerciale dacă

îndeplinesc anumite conditii) si fapte de comert obiective datorită formei lor (fapte de

comert fără conditii).

În categoria faptelor de comert obiective au fost incluse si faptele de comert

conexe – acestea sunt actele juridice si operatiunile care dobândesc caracter comercial

datorită legăturii lor cu anumite acte juridice sau operatiuni considerate de lege ca

fapte de comert.

În doctrină au existat discutii în legătură cu existenta unei categorii distincte si

anume faptele de comert unilaterale sau mixte – acestea sunt actele juridice si

operatiunile care au un caracter comercial numai pentru una dintre părti, pentru

cealaltă parte având caracter civil.

Pentru întelegerea materiei vom folosi drept criteriu al clasificării faptelor de

comert, însăsi reglementarea codului comercial si vom împărti faptele de comert în

trei categorii:

– faptele de comert obiective (art. 3 c. com.);

– faptele de comert subiective (art. 4 c. com.);

– faptele de comert unilaterale sau mixte (art. 56 c. com.).