Aspecte introductive privind criminalistica

INTRODUCERE

Activitatea justitiei de prevenire si combatere a criminalitatii, necesita descoperirea urgenta si completa a infractiunilor, identificarea infractorilor, determinarea fara nici un dubiu a vinovatiei lor si în raport cu aceasta, aplicarea pedepselor prevazute de legea penala. În acest scop organele de urmarire penala si instantele de judecata au dreptul si în acelasi timp obligatia de a recurge la toate mijloacele permise prin care se poate stabili adevarul, situatie valabila si în cazul judecarii pricinilor civile.

Una dintre stiintele care s-a impus în vederea prevenirii si combaterii criminalitatii este stiinta criminalisticii. Aparitia acesteia ca stiinta de sine statatoare, s-a datorat cresterii fenomenului infractional si imposibilitatii contracararii faptelor de natura penala doar prin simpla aplicare a normelor de drept.

Criminalistica a fost definita la început atât ca o „stiinta a starilor de fapt din procesul penal” de catre întemeietorul ei, reputatul profesor si judecator de instructie Hans Gross, cât si ca o politie tehnica „sau politie stiintifica” ca urmare a faptului ca mijloacele si procedeele criminalistice erau folosite îndeosebi de catre organele de politie.

Pe parcurs, aceste denumiri au fost abandonate, fiind consacrat termenul de „criminalistica” potrivit caruia în desfasurarea procesului penal, în afara organelor de politie, participa si alte organe judiciare.

Abordata în sens larg, criminalistica cuprinde un ansamblu de metode si procedee folosite atât în examinarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, cât si în conducerea unei anchete, inclusiv în administrarea probatoriilor în cauza.

Prin urmare, sfera de actiune a criminalisticii se întinde pe durata întregului proces judiciar, ea contribuind, deopotriva, atât la determinarea materialitatii faptelor, cât si la dovedirea vinovatiei faptuitorului identificat prin metodele si procedeele acesteia.

În ultimele decenii, criminalistica mondiala a înregistrat procese deosebite, lucru care i-a determinat pe unii teoreticieni ai dreptului penal sa afirme ca în domeniul realizarii justitiei, atât secolul al XX-lea cât si secolul XXI s-ar caracteriza prin ponderea fara precedent a probatiunii stiintifice.

Criminalistica fiind o stiinta care contribuie la lupta împotriva criminalitatii, a intervenit si în cazul infractiunilor de fals în înscrisuri, care s-au înregistrat odata cu aparitia actelor scrise.

Dezvoltarea extrem de rapida a vietii societatilor umane a determinat o crestere foarte mare a numarului de înscrisuri si corelativ o înmultire a cazurilor de falsificare. Astfel, aparitia pe scara larga a falsurilor a determinat luarea unor masuri de contracarare, care constau pe de o parte, în adoptarea unor legi care sa incrimineze si sa pedepseasca infractiunea de fals, iar pe de alta parte, în sporirea eforturilor de creare a unor metode de depistare a falsurilor si de identificare a persoanelor care le savârsesc