Constituirea și Funcționarea Societăților Comerciale

1. Fondatorii societăţii comerciale

Constituirea societăţilor comerciale poate fi efectuată de către persoane fizice şi juridice. Conform art. 31 al Legii nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, sunt consideraţi fondatori persoanele fizice şi juridice care au luat decizia de a o înfiinţa. Anume fondatorul este cel care determină obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, având iniţiativa constituirii unei afaceri, se angajează să reunească capitalul necesar constituirii şi potenţialul personal, precum şi să îndeplinească formalităţile prevăzute de lege în acest scop.

Fondatorii sunt cei care, în prealabil, vor face o analiză temeinică a utilităţii sociale, a obiectului de activitate, mărimii societăţii şi capitalului necesar, condiţiile favorabile şi nefavorabile ale funcţionării viitoarei entităţi, facilităţile şi restricţiile prevăzute de lege, spaţiul necesar pentru funcţionarea societăţii, datoriile materiale, onorabilitatea persoanelor care urmează să participe la societate. Odată cunoscute aceste elemente, se va putea contura conţinutul actului constitutiv al viitoarei societăţi.

La constituirea unei societăţi comerciale pot participa persoane fizice şi juridice care nu sunt interzise prin lege sau hotărâre judecătorească. în conformitate cu legislaţia în vigoare, fondatori pot fi cetăţeni ai R.Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, persoane juridice naţionale şi străine, statul şi unităţile administrativ-teritoriale. Pentru ca persoana fizică să fondeze o societate comercială, ea trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu.

Fondatorii societăţilor comerciale, după ce au înregistrat societatea comercială, devin asociaţi, acţionari, membri, fiind egali în drepturi cu persoanele care au dobândit în alt mod participaţiuni la capitalul social.

În dreptul comercial prin asociat se înţelege orice persoană fizică care participă ca parte într-o societate comercială. Dobândirea calităţii de asociat este condiţionată de semnarea actului constitutiv şi de depunerea în patrimoniul societăţii a aportului la care s-a angajat. Aceste două condiţii trebuie să fie întrunite cumulativ. Calitatea de asociat decurge din următoarele elemente:

- participă la actele constitutive ale viitoarei entităţi, ca fondator;

- îşi rezervă dreptul la dividende, care reprezintă o cotă determinată din beneficiul societăţii;

- îşi asumă riscurile pentru eventualitatea unor pierderi intervenite în activitatea comună;

- răspunde în limitele statutare sau legale pentru datoriile faţă de creditorii sociali.

Acţionarul este persoana care posedă acţiuni în societatea pe acţiuni. Calitatea de titular a unor acţiuni, fie la purtător, fie nominative, conferă persoanei respective statutul şi toate drepturile corespunzătoare (participarea la adunarea generală, dreptul de a vota etc). Deosebirea dintre noţiunea de asociat şi acţionar constă doar în modul în care au devenit asociaţi. Acţionarii devin asociaţi ulterior înfiinţării societăţii, prin subscrierea sau cumpărarea de acţiuni. Dincolo de modul în care se dobândeşte această calitate, toţi sunt asociaţi, cu drepturi şi obligaţii corelative.

Comanditarii şi comanditaţii. Aceşti asociaţi în societatea in comandită şi în societatea în nume colectiv se definesc prin gradul diferit de răspundere pentru pasivul social. Comanditaţii sunt asociaţii care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Comanditarii răspund numai până la concurenţa aportului lor.

În legislaţia Republicii Moldova există dispoziţii prin care persoanelor fizice li se stabilesc anumite restricţii privind dreptul de a fonda societăţi comerciale. în sprijinul acestor afirmaţii vin dispoziţiile restrictive ale art. 70, 81, 99,116,125,139 din Constituţie, ale art. 11 din Legea nr. 443/1995 cu privire la serviciul public,80 ale art. 15 din Legea nr. 1245/2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei81 etc. Potrivit acestora, deputaţilor, Preşedintelui R.Moldova, membrilor Guvernului, judecătorilor, inclusiv celor de la Curtea Constituţională, funcţionarilor publici, militarilor li se interzice să desfăşoare orice altă activitate remunerată, cu excepţia dreptului de a desfăşura activităţi ştiinţifice sau didactice.

Persoana juridică. Cadrul normativ al R.M. acordă dreptul persoanei juridice de a constitui societăţi comerciale. Astfel, de exemplu, art. 106 al Codului civil al R.M. prevede că societatea comercială poate fi fondator al unei alte societăţi comerciale. Exemplu de excepţie de la regula generală este că o persoană juridică, adică o societate comercială, nu poate fi asociat decât într-o singură societate cu răspundere limitată sau comanditar într-o singură societate în comandită.

Întreprinderile de stat şi cele municipale au dreptul, de asemenea, să constituie societăţi comerciale, cu excepţia fondurilor de investiţii, dacă organul fondator şi organul împuternicit, cu excepţia dreptului de proprietate în numele statului, şi-au dat acordul în acest sens.

Cooperativele de întreprinzător şi cele de producţie pot participa la fondarea societăţii comerciale, dacă adunarea generală a membrilor cooperativei a consimţit în acest sens. De asemenea, dreptul de a constitui societăţi comerciale îl au şi organizaţiile secomerciale, art. 188 alin.2, Codul civil. Partidele politice, precum şi organizaţiile so-cial-politice nu au dreptul să constituie societăţi comerciale (art. 22, Legea 718/1991),82 de asemenea, se interzice asociaţiilor obşteşti, fundaţiilor, cotelor, organizaţiilor filantropice să participe la fondarea burselor de mărfuri (art. 13, Legea 1117/1997).83

În numele statului, în calitate de fondatori ai societăţilor comerciale apar autorităţile publice determinate de legislaţie. Aşa, de exemplu, Guvernul îşi exercită atribuţiile sale prin structuri speciale (departamente, ministere, agenţii, Camera de licenţiere) care, la rândul său, au calitatea de persoane juridice şi pot institui în domeniul guvernat societăţi comerciale şi întreprinderi de stat. Unităţile administrativ-teritoriale pot constitui societăţi comerciale, de exemplu, în baza articolului 18 al Legii 123/2003 privind administraţia publică locală, consiliul local decide înfiinţarea întreprinderilor municipale şi societăţilor comerciale şi participă la capitalul statutar al societăţilor comerciale.

Autorităţile publice nu pot participa la constituirea fondurilor de investiţii şi burselor de mărfuri.

2. Actul de constituire a societăţii comerciale

Din definiţia dată societăţii comerciale rezultă că, prin încheierea actului constitutiv (contractului de constituire), asociaţii realizează o triplă înţelegere.

În primul rând, asociaţii convin să pună ceva în comun, adică fiecare asociat să aducă anumite bunuri în societate. Această contribuţie a asociaţilor poartă denumirea de aport.

În al doilea rând, asociaţii pun împreună anumite bunuri cu intenţia de a colabora în desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

În al treilea rând, activitatea dată se realizează în vederea obţinerii şi împărţirii beneficiilor rezultate.

Deci, trei sunt elementele specifice actului constitutiv care stă la baza societăţii comerciale: aporturile asociaţilor, intenţia de a exercita în comun o activitate de întreprinzător, precum şi împărţirea bunurilor.

Aportul asociaţilor la constituirea capitalului social. Sub aspect juridic, aportul este obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială.

Aportul poate fi în numerar şi în natură, conform art. 113, alin. 2 al Codului civil al R.M. Spre deosebire de legislaţia română, legislaţia R.Moldova nu recunoaşte prestaţiile în muncă şi serviciile depuse la înfiinţarea societăţii şi pe parcursul activităţii ei drept aporturi la formarea sau majorarea capitalului social al acesteia. Excepţia de la această regulă este prevăzută în art. 114, alin. (4) al Codului civil, care prevede că asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în muncă şi la servicii cu titlu de aport social, care însă nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social. In schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului de constituire, la împărţirea beneficiilor şi a activului societăţii, rămânând totodată obligaţi să participe la pierderi.