Contenciosul Administrativ

NOTIUNEA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Etimologic, cuvântul contencios deriva din latinescul „ contendere” = a lupta. Astfel, în dreptul administrativ termenul de contencios a început sa fie utilizat pentru a delimita caile de atac jurisdictionale împotriva operatiunilor si actelor administrative de recursurile administrative obisnuite. Un recurs (cale de atac) capata caracter jurisdictional ori de câte ori autoritatea care-l solutiona avea calitatea de judecator. În felul acesta s-a ajuns, atât în doctrina cât si în legislatie, sa se utilizeze în mod curent termenii: contencios administrativ; actiuni de contencios administrativ; instanta de contencios administrativ; legea contenciosului administrativ; hotarâri de contencios administrativ.

Notiunea de contencios administrativ are doua sensuri principale:

- Un sens material, referitor la activitatea de solutionare a unor conflicte de interese sau a unor conflicte juridice, implicând natura litigiilor propuse spre solutionare

- Un sens organic/formal, referitor la organele competente sa solutioneze asemenea conflicte, respectiv totalitatea instantelor judecatoresti abilitate sa verifice, prin sectiile de contencios administrativ, legalitatea actelor si faptelor administrative contestate.

În aceste sens, Constitutia României prevede, în articolul 52, alin.1 ca „persoana vatamata într-un drept ori într-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea la termenul legal a unei cereri, este îndreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.”

În prezent, în România, activitatea de contencios administrativ este realizata în temeiul dispozitiilor legii 554 din 2004 si al articolelor 2, 3 si 4 din Codul de Procedura Civila, solutionarea litigiilor dintre componentele sistemului de administratie si orice alta persoana fizica sau juridica fiind data în competenta sectiilor de contencios administrativ de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, de la Curtile de Apel, Tribunalurile Judetene si al Municipiului Bucuresti.

Astfel, activitatea desfasurata de instantele de contencios administrativ consta în solutionarea unui conflict juridic, în care cel putin una din parti este o autoritate a administratiei publice, un functionar al acesteia sau un serviciu public administrativ. Organele ce înfaptuiesc aceasta activitate special creata nu sunt distincte, ci fac parte din sistemul organelor judecatoresti. Obiectul actiunii în contencios administrativ poate fi:

- Anularea ori modificarea unui act administrativ;

- Obligarea autoritatii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege;

- Repararea pagubei ce i-a fost cauzata prin emiterea actului administrativ, respectiv prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.

Putem concluziona ca „prin contencios administrativ se întelege activitatea de solutionare de catre instantele competente, potrivit legii, a conflictelor în care cel putin una din parti este organ al administratiei publice, un functionar al acesteia ori un serviciu public administrativ, conflicte nascute din acte administrative ilegale, ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.

Suntem în prezenta unui contencios de plina jurisdictie in cazurile în care instanta de contencios administrativ este competenta sa anuleze ori sa modifice actul administrativ atacat, sa oblige organul autoritatii publice sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si sa acorde daune cauzate de autoritatea publica particularului prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Continutul contenciosului administrativ de plina jurisdictie se desprinde din dispozitiile articolului 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2004, potrivit carora instanta,solutionând actiune, poate, dupa caz, sa anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt înscris. Potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, în cazul solutionarii cererii, instanta va hotarî si asupra daunelor materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.