Contractul de Leasing în Dreptul Român

Capitolul I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Secţiunea A. Apariţia şi evoluţia operaţiunilor de leasing în dreptul comparat

1.1. Istoricul operaţiunilor de leasing

Există în literatura de specialitate din ţara noastră, opinii conform cărora originile leasingului se regăsesc în istoria îndepărtată a omenirii, forme apropiate ale acestuia fiind descoperite încă din antichitate, în ţări orientale precum Mesopotamia, Egipt sau Fenicia.

Primele reglementări referitoare la acest sistem de finanţare, mai precis la proprietatea personală arendată apar în anul 1750 i.Ch., în Codul de legi al regelui Hammurabi, iar în Codul lui Justinian în jurul anului 550 i.Ch., apar primele reguli ale leasingului, făcându-se chiar distinctie între leasingul operaţional şi cel financiar.

1.2. Leasingul în celelalte tari ale lumii

Leasingul în SUA, Marea Britanie, Germania, Elvetia şi Japonia.

În SUA leasingul este reglementat de o combinatie de drept cutumiar , de legi referitoare la proprietate şi de anumite texte din Codul Comercial Uniform (UCC), care trateaza vânzarea, locaţiunea şi tranzacţiile la termen, precum şi reglementările fiscale. În cazul în care o societate comercială se implică în relaţii de afaceri pe teritoriul mai multor state, cel mai frecvent se aplică legea model a statului Delaware, aleasă de societăţi ca fiind cea mai rezonabila. În materie de vânzare – cumpărare şi obligaţii comerciale, se aplică Codul Comercial Uniform, adoptat de majoritatea statelor din federaţie. De asemenea există opinii conform carora activităţi de leasing au fost înregistrate şi în Rusia şi în ţările din Europa de Est, însă primele operaţiuni care anticipează apariţia leasingului modern apar în SUA în jurul anului 1877, când aparatele de telefon au fost închiriate abonaţilor, contractul fiind denumit “lease.” Ceva mai târziu, respectiv prin anul 1930, au apărut şi primele forme de leasing imobiliar, având ca obiect exploatarea unor imobile pe o perioadă mai îndelungată.

Primul contract complex de leasing se încheie tot în S.U.A., dar mult mai târziu, anume la începutul anilor 1950.

În concret, această operaţie a fost ilustrată în practica judiciară în cazul unei întreprinderi pentru condiţionarea produselor alimentare situată în California, când directorul în cauză a primit o comandă profitabilă, însă nu deţinea fondurile necesare pentru achiziţionarea echipamentelor necesare onorării comenzii În aceste condiţii, managerul întreprinderii a sugerat unei instituţii financiare să-şi modifice domeniul de activitate, spre a cumpăra echipamentele industriale de care avea nevoie şi i-a propus totodată să i le închirieze apoi imediat, pentru ca întreprinderea californiană să-şi poată onora o importantă comandă primită de la armată

Potrivit acestei tehnici , instituţia financiară devenea proprietara bunului achiziţionat cu banii săi, iar utilizatorul bunului devenea un simplu locatar al acestuia.

Avantajele realizate prin metoda folosită au determinat pe managerul societăţii în cauză, omul de afaceri californian Henry Schoenfeld– alături de câţiva parteneri – între care şi D.P. Booth – să fondeze în 1952, la San Francisco, prima societate specializată de leasing,denumită United States Leasing International Corporation, care reprezintă şi astăzi una dintre cele mai puternice societăţi în domeniu, motiv pentru care Schoenfeld şi Booth pot fi consideraţi pe drept cuvânt părinţi ai leasingului modern Deşi practicat la început în S.U.A., întrebuinţarea lui nu mai constituie de mult un specific al ţării de origine, în prezent fiind utilizat pe scară largă şi în domenii foarte variate în majoritatea ţărilor lumii Normele financiar–contabile reglementeaza două tipuri de operaţiuni de leasing, şi anume : leasing operaţional, care este tratat ca o locaţiune ordinară, şi leasing financiar, asimilat vânzarilor şi cumpărărilor cu credit. În delimitarea celor două operaţiuni, legislatia fiscală porneşte de la criteriul scopului pentru care a fost încheiat contractul de leasing, aratând că pentru a se considera că părţile au urmărit transferul dreptului de proprietate încă de la semnarea contractului, şi prin urmare un contract sa fie definit ca leasing financiar, trebuie îndeplinită una din urmatoarele patru condiţii:

- să se transfere automat proprietatea asupra bunului către locatar, la expirarea datei contractului de leasing;

- contractul include o opţiune de cumpărăre la o valoare netă inferioară valorii de piaţă ;

- Perioadă locatiunii reprezinta 75% sau mai mult din durata vieţii economice a bunului ce constituie obiect al contractului

- valoarea actualizată a ratelor de leasing este superioara sau egala cu 90% din valoarea de piata a bunului, calculată la încheierea contractului.

Tot în SUA ia naştere în anul 1952 prima societate specializată în operaţiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, înfiinţată de omul de afaceri californian D.P.Bootle, şi denumită United States Leasing Corporation, societate considerata în prezent una din cele mai puternice în domeniu.

Este remarcabilă ascensiunea pe care aceasta forma modernă de finanţare a cunoscut-o mai întai în SUA unde ritmul mediu anual de creştere al operaţiunilor de leasing a fost în perioadă 1959-1970 de 10-15%, iar în prezent studiile arată că aproximativ 80% din companii îşi achiziţionează echipamentele în leasing, iar din totalul echipamentelor achiziţionate, cele care fac obiectul unor contracte de leasing reprezintă aproximativ 30%.