Criminalistică

Definiţie: Criminalistica este ştiinţa care elaborează metodele tactice şi mijloacele tehnico- ştiinţifice de descoperire, cercetare şi prevenire a infracţiunilor.

Mijloace tehnico-ştiinţifice utilizate în cercetările criminalistice:

În teren se utilizează laboratoare criminalistice mobile instalate în raport cu natura

terenului pe: autoturisme, microbuze, şalupe, elicoptere Compartimentele laboratorului : trusele criminalistice conţinând instrumente şi substanţe necesare cercetării, compartimentul fotografiei judiciare cu aparatură şi accesorii; compartimentul filmului şi videofonogramei judiciare; compartimentul schiţei, compartimentul magnetofonului; compartimentul detectoarelor; compartimentul cu aparatul mini-compozitor sau identi-kit pentru întocmirea portretului robot.

Trusa criminalistică : 4 compartimente (fotografie, substanţe pentru ridicarea urmelor de mâini etc.; schiţă, instrumente ajutătoare – trusa de şurubelniţe, trusa de chei, patent, şperaclu etc.)

Identificarea criminalistică

Identificarea în criminalistică :

- activitatea prin care se constată atât însuşirile comune ale obiectelor, fenomenelor, fiinţelor cât şi însuşirile ce le deosebesc, ordonarea lor în tipuri, grupe şi subgrupe, apoi în vederea deosebirii fiecăruia în parte de toate celelalte cu anumite asemănări.

Identitatea – rezultatul obţinut la sfârşitul procesului de identificare cuprinde acele însuşiri sau

proprietăţi ale obiectelor, fenomenelor, fiinţei care îl fac să fie el însuşi.

Scopul final al identificării: este stabilirea identităţii obiectelor, fenomenelor sau fiinţelor supuse examinării; prezintă interes, utilitate şi altă treaptă a determinării, în lipsa unor trăsături individuale: tip, grupă, subgrupă cât şi constatarea neidentiţăţii sale, obiectul fiind scos din câmpul cercetării.

Tipuri de identificare:

- după memorie

- după descrierea trăsăturilor esenţiale

- după urmele lăsate – este mai frecvent în procesul de identificare

Obiectele procesului de identificare:

- obiecte scop – care trebuie identificate

- obiecte mijloc – servesc la identificare

ex. Impresiuni experimentale; condiţii identice - ex.înregistrări telefonice.

FOTOGRAFIA JUDICIARA=ramură a tehnicii criminalistice care adaptează şi elaborează metodele de fixare prin fotografiere a rezultatelor şi modului de desfăşurare a unor activităţi de urmărire penală precum şi metodele corespunzătoare cercetării de laborator a probelor materiale.

Fotografia judiciară este de două tipuri: operativă şi de examinare sau de expertiză criminalistică.

Fotografia judiciară operativă

Fotografiile de la locul faptei – fixează în faza statică a cercetării locul faptei şi împrejurimile, precum şi probele materiale existente în perimetrul său. Sub aspect procesual ele constituie o parte integrantă din procesul verbal de cercetare la faţa locului bucurându-se de aceeaşi valoare probatorie.

Fotografia judiciară reprezintă şi un mijloc de probă distinct, reglementat în secţiunea “Înregistrările audio sau video şi fotografiile”, art.91/1 – 91/5 C.pr.pen.

Fotografia judiciară a locului faptei cuprinde:

fotografia de orientare sau de ansamblu

Fixează imaginea de ansamblu, pentru identificarea şi recunoaşterea locului faptei după puncte de reper sau de orientare. Tehnica folosită diferă în raport cu natura locului cercetat (spaţiu în-chis sau loc deschis), putând fi realizată dintr-o singură imagine sau din imagini succesive, care ulterior se unesc (fotografie panoramică: liniară sau circulară);

fotografia schiţă

Priveşte, în exclusivitate, locul săvârşirii faptei, cu toate caracteristici-le sale. Se realizează în faza statică a cercetării locului faptei, cu aparatul si-tuat la înălţimea medie a ochilor (cca 1,60 m).

Fotografiile schiţă pot fi: unitare; în serie (mai multe fotografii din poziţii diferite), panoramice (liniare sau circulare); fotografii schiţă pe sec-toare (care redau porţiuni ale locului faptei cu acelaşi obiectiv, la aceeaşi scară şi în condiţii similare de iluminare); fotografia schiţă încrucişată, care înlătură zonele „oarbe”. Fotografia panoramică liniară se realizează depla-sându-se aparatul pe o linie orizontală, iar cea panoramică circulară prin ro-tirea aparatului pe trepied sau cu aparate speciale care au obiectiv rotativ;

fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict)

Se face în faza statică a cercetării locului faptei, dintr-un plan perpen-dicular pe obiect, prin iluminare directă sau laterală. Obiectele principale se marchează cu numere, iar între ele se aşează o riglă, centimetru sau bandă gradată, pentru aprecierea dimensiunilor şi a distanţelor.

Fotografiile de interior necesită blitz, lampă, proiector şi sursă cu di-verse lungimi de undă (polilight). La exterior se foloseşte lumina naturală, dacă este suficientă. Dacă cercetarea s-a făcut noaptea, se recomandă relua-rea fotografierii ziua;

fotografia de detaliu

Este specifică fazei dinamice a cercetării câmpului infracţional. Deta-liile sunt fotografiate din apropiere, cu sursele de lumină dispuse lateral şi în spatele aparatului fotografic. Lângă detaliu se aşează o unitate de măsură la o scară cât mai mare. Fotografierea se efectuează înainte de prelevarea urmelor. La obiectivul aparatului se adaugă inele intermediare pentru o apropiere cât mai mare de urmele de dimensiuni mici. La aparatele moder-ne inelele sunt înlocuite cu obiectivul „zoom”. Aparatul trebuie plasat per-pendicular pe urmă.

Fotografia digitală prezintă avantajul că poate fi transmisă, prin cu-plarea cu un telefon celular, la laborator şi poate fi preluată în sistemul AFIS 2000. Se câştigă astfel un timp preţios pentru investigaţie.

b. Fotografia de identificare după semnalmente

Fotografia de identificare a persoanelor

Se execută două fotografii bust, din faţă şi din profil; în unele ţări se folosesc şi fotografii din semiprofil. Persoana va fi cu capul descoperit, fără ochelari, bărbierită şi pieptănată, cu urechea dreaptă descoperită.

Fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută

Înainte de fotografiere, cadavrul se toaletează: faţa va fi spălată de urme de sânge sau de murdărie, plăgile vor fi cusute. Ochii vor fi trataţi, in-jectându-se o soluţie de apă cu glicerină în spatele globului ocular, iar dacă sunt distruşi sau lipsă, vor fi înlocuiţi cu ochi de sticlă. Ţesuturile tumefiate vor fi ameliorate prin incizii în interiorul gurii. Faţa se unge apoi cu vaseli-nă şi se pudrează cu talc. Dacă este posibil, cadavrul va fi fotografiat pe scaun, cu ochii deschişi îndreptaţi în faţă, dacă nu, cadavrul va fi fotografiat în poziţie culcată.

Fotografia de urmărire. Are menirea să surprindă infractorii în flagrant delict sau în derularea unor activităţi ilicite. Se execută în condiţiile prevăzute de lege, cu aparate speciale, de format mic, camuflate în obiecte de uz personal (poşete, umbrele, ochelari, brichete, ceasuri etc.), fără ştirea persoanei urmărite

Fotografia de reconstituire este utilizată cu ocazia efectuării reconstituirii, pentru fixarea locului respectiv şi a diferitelor secvenţe din procesul comiterii faptei, reproduse artificial. Ea cuprinde:

- fotografia locului reconstituirii care oglindeşte locul săvârşirii faptei

- fotografia secvenţelor reconstituirii, au ca scop redarea principalelor momente reproduse artificial. În ultima vreme se foloseşte tot mai mult înregistrarea video, care este mai avantajoasă.

Fotografia de percheziţie cuprinde ansamblul locului percheziţionat, ascunzătoarea în

care sunt descoperite obiectele căutate precum şi obiectele separat.

- fotografia locului percheziţionat cuprinde ansamblul locului cu împrejurimile, fiind similară fotografiei de orientare;