Cursuri Drept Vamal și Fiscal

Legislatia fiscala a Uniunii Europene în domeniul impozitelor directe

1. Obiectivele politicii fiscale în UE

-înlaturarea obstacolelor în functionarea pietei interne;

-continuarea luptei împotriva concurentei fiscale neloiale;

-sustinerea obiectivelor Agendei Lisabona care îsi propune ca UE sa devina cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere;

-realizarea unei reduceri generale si durabile a sarcinii fiscale;

-sustinerea celorlalte politici ale UE, cum ar fi cele din domeniul ocuparii fortei de munca, de mediu, etc;

-sa raspunda preocuparilor contribuabililor si autoritatilor fiscale.

În materia acestor obiective, principiul de baza este cel al subsidiaritatii. Potrivit acestuia, autoritatile nationale au întâietate în a-si rezolva problemele locale inclusiv armonizarea legislatiei, numai în masura în care acestea nu-si pot rezolva problemele va interveni UE prin Comisia Europeana.

Baza legala directa pentru interventia în materie de impozite la nivel comunitar o constituie art. 93 care impune armonizarea în materie de TVA si accize si art. 94 care are ca obiect apropierea legislatiilor nationale ce afecteaza direct realizarea sau functionarea pietei unice (articole din Tratatul Comunitatii Europene si se regasesc si în tratatul instituind o constitutie pentru Europa).

Toate competentele enuntate se extind nu doar la membrii UE, ci si la statele membre ale spatiului economic european (Islanda, Norvegia, Liechenstein).

2. Directive comunitare în domeniul impozitelor directe

-Directiva 77/799 revizuita prin Directiva 2004/56 privind asistenta reciproca prin care se cere autoritatilor competente ale statelor membre sa faca schimb de informatii care sa le permita efectuarea unei corecte stabiliri a impozitelor pe venit si pe capital.

Schimbul de informatii este necesar mai ales acolo unde se produce un transfer artificial al profiturilor între întreprinderi situate în diferite state membre, acolo unde asemenea tranzactii se realizeaza între întreprinderile dintre 2 state membre, dar prin intermediul unei terte tari în scopul obtinerii de avantaje fiscale. Schimbul de informatii între statele membre poate avea loc la cerere, automat (cu regularitate, fara o cerere prealabila) sau în mod spontan.

Directiva comunitara contine prevederi exprese cu privire la obligatia partii beneficiare de informatii, de a pastra secretul acestora si la scopurile în care acestea pot fi folosite. Continutul directivei a fost extins si la TVA prin Directiva 79/1070. Prevederile directivei regasite si sub denumirea de „asistenta mutuala” se gasesc în Conventia model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital (avere).

În România, directiva intra în vigoare la data aderarii.

-Directiva 90/434 privind un sistem comun de impozitare aplicabil fuziunilor, divizarilor, transferurilor de active si schimbului de actiuni dintre societati comerciale apartinând unor state membre. A fost modificata prin directiva 2005/19.

Adoptarea directivei privind fuziunile înseamna reglementarea fiscala a operatiunilor de fuziune, divizare, etc. în situatia în care sunt implicate o societate comerciala din România si una dintr-un stat membru al UE. Aceasta situatie nu era reglementata anterior în Codul fiscal român, astazi fiind aplicabile normele de aplicare a Codului Fiscal si ordinele Ministerului Finantelor Publice privind normele de reflectare în contabilitate, respectiv Ordinul nr. 1376/2004. De asemenea, directiva armonizeaza definitiile specifice acestor operatiuni cu cele ale UE si introduce o noua regula permitând ca activele sa fie transferate la o valoare fiscala diferita, ceea ce genereaza însa impozitarea diferentei.

-Directiva 90/435 privind un sistem comun de impozitare, aplicabil în cazul societatilor comerciale mama si filialelor lor apartinând statelor membre – denumita Directiva Filialelor – modificata si ea prin Directiva 2005/19.

Reglementarea porneste de la notiunea de persoana afiliata definita si de Codul Fiscal român (Legea 571/2003) si anume: „ O persoana este afiliata cu alta persoana daca relatia dintre ele este definita de cel putin unul din urmatoarele cazuri:

a)o persoana fizica este afiliata cu alta persoana fizica daca acestea sunt rude pâna la gradul 3 inclusiv;

b)o persoana fizica este afiliata cu o persoana juridica, daca persoana fizica detine în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate minimum 25% din valoarea (sau numarul titlurilor de participare) sau al drepturilor de vot detinute la persoana juridica ori daca controleaza în mod efectiv persoana juridica;

c)o persoana juridica este afiliata cu o alta persoana juridica daca cel putin:

i)prima persoana juridica detine în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea (sau numarul titlurilor de participare) sau al drepturilor de vot detinute la cealalta persoana juridica ori daca controleaza persoana juridica;

ii)a doua persoana juridica detine în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea (sau numarul titlurilor de participare) sau al drepturilor de vot detinute la prima persoana juridica;

iii)o persoana juridica terta detine în mod direct sau indirect, minimum 25% din valoarea (sau numarul titlurilor de participare) sau al drepturilor de vot detinute atât la prima persoana juridica, cât si la cea de-a doua persoana juridica.

Noutati

O societate mama din România primeste dividende de la o filiala din UE:

’ înainte de adoptarea directivei, veniturile din dividende se cuprind în veniturile în veniturile impozabile ale societatii, care vor fi supuse impozitului pe profit;

’ dupa adoptarea directivei, veniturile din dividende sunt considerate neimpozabile si nu vor fi supuse impozitului pe profit.

În relatia dintre o societate mama din România care primeste dividende de la o filiala din România:

’ înainte de adoptarea directivei, veniturile din dividende sunt considerate neimpozabile si nu vor fi supuse impozitului pe profit;

’ dupa adoptarea directivei, veniturile din dividende sunt considerate neimpozabile si nu vor fi supuse impozitului pe profit.

O filiala din România plateste dividende unei societati mama din UE:

’ înainte de adoptatea directivei, filiala din România retine la sursa impozitul pe dividende în cota de 16%;

’ dupa adoptarea directivei, nu se retine impozit pe dividende.

O filiala din România plateste dividende unei societati mama din România:

’ înainte de adoptarea directivei, filiala din România retine la sursa impozitul pe dividende în cota de 10%;

’ dupa adoptarea directivei, nu se retine impozitul pe dividende.