Drept Administrativ

Administratia publica formeaza un ansamblu sistematizat de organe ale caror competente si puteri sunt conferite de normele juridice, structurate dupa competenta materiala si teritoriala a fiecarui element din cadrul puterii executive.

În baza principiului constitutional al separatiunii puterilor statului sunt organizate si functioneaza cele trei puteri ale statului –statul nostru este un stat de drept, puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca. Principiul separatiunii puterilor în stat rezultat implicit din Constitutia României, implica cel putin trei realitati esentiale: fiecare putere are competentele sale proprii diferite de ale celorlalte doua puteri, implica o colaborare îndreptata spre coordonata unica a realizarii functionalitatii statului ca entitate organizatorica a puterii politice, si, în fine, controlul reciprocitatii al activitatii lor, când este prevazut expres de legile organice. Prin existenta acestor realitati nu trebuie sa se înteleaga ca prin colaborare, îndrumare si control puterile se suprapun între ele, sau au loc imixtiuni în atributiile lor. Realizarea functiilor statului urmaresc acelasi scop si de aceea este necesar sa existe colaborare si control pentru a evita haosul si ierarhizarea discretionara a actelor de exercitare a puterii, ceea ce nu este în interesul democratiei si nici ale intereselor care converg într-un stat de drept.

În societatea moderna, toate raporturile juridice se nasc, se modifica si înceteaza prin acte juridice ori prin fapte materiale, la rândul lor acestea, pot sa fie producatoare de efecte juridice.

Din studiul teoriei generale a dreptului am retinut ca actul juridic constituie o manifestare de vointa a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice ori ale statului prin autoritatile sale (puterea legislativa, executiva si judecatoreasca), de asemenea se produc fapte materiale, care sunt actiuni sau inactiuni, producatoare de efecte juridice, si care apartin persoanelor fizice sau juridice, organelor autoritatilor publice, în special cele administrative sau judecatoresti.

Actele juridice si faptele materiale producatoare de efecte juridice se împart, sub aspectul raporturilor juridice pe care le nasc, modifica ori înceteaza, în doua categorii. Astfel sunt acte juridice si fapte materiale care produc efecte juridice în domeniul dreptului public, precum sunt acte juridice si fapte materiale, care nasc, modifica sau înceteaza raporturi juridice în domeniul dreptului privat.

Prezentul curs are în vedere actele juridice de drept public, apartinând administratii publice, care sunt în mod obisnuit manifestari de vointa unilaterala ale organului public competent, iar faptele materiale produc si ele efecte juridice numai în masura în care o norma juridica le confera acest atribut, anume acela de a produce efecte juridice. Spre deosebire de aceasta în domeniul dreptului privat vointa trebuie sa fie concordanta, adica de regula sa fie realizat acordul de vointa a doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice).

Pentru realizarea sarcinilor, atributiilor si competentelor care le revin, autoritatile administratiei publice, organele care fac parte din sistemul administratiei publice adopta or emit acte juridice sau savârsesc fapte materiale producatoare de efecte juridice, care în literatura juridica poarta denumirea generica de fapte administrative.

Forma principala de activitate a organelor administratiei publice o constituie adoptarea sau emiterea de acte administrative, care cuprind manifestarea vointei organului administratiei publice, pe baza si în limitele legii.

Actele administrative desi emana de la organele executive, centrale sau locale, dupa caz, difera între ele, sunt de mai multe categorii, fiecare categorie având propriile caracteristici:

a) Actele administrative de autoritate constituie o manifestare unilaterala de vointa a unui organ al administratiei publice; aceasta manifestare de vointa se întemeiaza pe lege sau pe un alt act administrativ apartinând unei ierarhii superioare din acelasi sistem al administratiei publice; manifestarea de vointa sa apartina organului competent spre a-l adopta, la cerere sau din oficiu; actul administrativ de autoritate trebuie sa fie emis sau adoptat în forma scrisa si pentru a-si produce efectele pe care si le-a propus, actul administrativ sa fie adus la cunostinta publica prin publicare sau adus la cunostinta persoanelor interesate prin comunicare (actul cu caracter individual). Într-o formulare mai sintetica actul administrativ de autoritate este manifestarea, în scris, a vointei unilaterale, la cerere sau din oficiu, pe baza legii, a unui organ al administratiei publice competenta în scopul producerii de efecte juridice din momentul publicarii sau aducerii la cunostinta celor interesati ori la o data ulterioara, prevazuta de el.