Drept Administrativ

A. Primaria si consiliile locale

B. Consiliul judetean

C. Institutia prefectului , simbol al incalcarii teoriei separatiei

puterilor in stat.

POLITICUL, PUTEREA SI ADMINISTRATIA

In modelul liberal, aceasta a doua relatie fundamentala este

construita, de asemenea, in asa fel incat sa protejeze libertatea

individului, dar a individului in calitate de cetatean.

Relatie echilibrata, ea este ca relatia dintre adminitratie si

economie, fondata pe cuplul subordonare- separare a

autoritatilor administrative si politice.

a) Subordonarea este de aceasta data aceea a

administratiei fata de politica. Autoritatile administrative nu

dispun de fapt de nici o legitimitate proprie. "Corpul

legislativ-afirma Carre de Malberg-in calitate de emitator al

alesilor tarii, este autoritate superioara care poseda singura o

putere de vointa si de decizie initiale". Autoritatile politice

plasate in fruntea administratiei sunt emanatia acestui corp

legislativ si autoritatile administrative trebuie, deci, sa li se

supuna neconditionat.

|Astfel, "orice activitate subordonata autoritatilor administrative,

chiar si inclusiv seful executivului (depinde) de cerintele prealabil

enuntate prin legislator". Aceste idei exprima cu cea mai mare

corectitudine teoria constitutionala britanica spre exemplu, enuntand

principiul responsabilitatii ministeriale. |Acest principiu implica

faptul ca ministrul trebuie sa aprobe sa sa-si asume toate actiunile

agentilor din ministerul sau: "Ministrii trebuie sa raspunda de tot

ceea ce se face in departamentul lor, si in afara de cazurile de

nesupunere sau eroare, ei sunt obligati sa-si asigure responsabilitatea

actelor functionarilor care sunt sub ordinele lor". Din punct de

vedere istoric acest principiu al teoriei constitutionale apartinand

secolului al |XIX-lea isi are originea in epoca in care Camera

Comunelor exercita un controldirect si minutios sub toate aspectele

asupra activitatii guvernamentale. Oricw decizie luata de un

functionar trebuia sa fie luata in numele ministrului sau, acesta fiind

singurul responsabil in fata Parlamentului. Avantajul unei astfel de

solutii era ca, controlul parlamentar devenind mai eficace in masura

in care deputatii puteau intotdeauna sa puna in cauza fara a avea

nevoie sa caute mai departe responsabilitatea unei administratii prin

ministrul care o avea ca sarcina. |Astazi principiul responsabilitatii

ministeriale a luat o noua dimensiune. Servind, in linia teoriei

constitutionale liberale cea mai clasica, pentru a facilita controlul

parlamentar asupra ministrului si administratiei sale, justifica de

asemenea subordonarea cea mai stricta a functionarilor fata de

ministrul lor. |Deoarece ministrul este singurul responsabil de

actiunile serviciilor si functionarilo din minister in fata

Parlamentului, este evident ca functionarii ministerului nu sunt

convocati de Parlament pentru a-si apara opiniile si araspunde de

activitatile lor. Ministrul raspunde singur de obligatiile sale fata de

|Parlament, principiul responsabilitatii ministeriale mentine deci

functionarii in anonimat si accentueaza caracterul ierarhic al relatiei

dintre functionari si ministrul lor.

|Acelasi principiu constitutional prevazut in Germania

Federala, unde articolul 65 al Legii fundamentale arata ca

"fiecare ministru federal dirijeaza afacerile departamentului

sau intr-un mod independent si sub propria sa

responsabilitate". |La fel, in |Franta, Constitutia celei de-a V-a

|Republici este foarte explicita in aceasta privinta, al carui

articol 20 afirma ca Guvernul este responsabil in fata

Parlamentului si ca el dispune de administratie.

Subordonarea administratiei puterii politice rezulta, deci,

foarte clar din diferite tari liberale, in acelasi timp din teoria si

textele constitutionale.

b) |Separarea autoritatilor administrative de cele politice

constituie celalalt aspect al relatiei analizate. Nu este o

separatie absoluta: exista locuri de intalnire care oermit relatie

administratie-politica sa se impleteasca. Organe colegiale sau

individuale, ele furnizeaza locul de intalnire al celor doua

tipuri de autoritati si asigura subordonarea institutional a

administratiei fata de puterea politica, permitand vointei

politice sa se manifeste si sa se impuna administratiei.

Asa dupa cum am mai aratat in Capitolul II/3.1 din partea a

treia a acestei lucrari, in Marea Britanie, cu precadere,

organele colegiale joaca acest rol de legatura. Este vorba

despre |serviciile |Primului-|Ministru sau cele ale Cabinetului,

care se caracterizeaza toate prin faptul ca recrutarea este fie

administrativa, fie politica si ca functiile lor constau in a

asigura, dupa caz, prezenta administratiei in deliberarile

politice sau cea a puterii politice in reuniunile functionarilor.

|Printre organele administrative, |Oficiul privat-secretariatul

particula al Primului-Ministru-organ compus numai din

functionari de cariera, joaca un rol important de transmitere

intre Primul-Ministru si ansamblul de administratii. |De

asemenea, Cabinetul |Oficiu, in serviciul intregului Guvern, si

nu numai al |Primului-Ministru, asigura, in afara de

secretariatul Cabinetului, un rol de coordonare inreministeriala

eficace. In |Franta, |Secretariatul General al |Guvernului joaca

un rol destul de asemanator celui al Cabinetului |Oficiu, la fel

ca in Germania federala, |Bundeskanzleramt.

La cealalta extermitate se situeaza organele "politice":

|Consiliul personal al Primului-Ministru britanic, insarcinat cu

examinarea, sub unghiul politicii de partid, a tuturor

problemelor pe care ||Primul-Ministru trebuie sa le trateze.

Membrii acestui Consiliu personal asista, la cererea sa, la

comitetele si reuniunile interministeriale si asigura asfel o

prezenta "politica" in reuniunile care, fara aceasta, ar fi pur

"administrative". In acelasi fel, "Policy Unit" (celula politica),

creata in 1974 alaturi de |Primul-Ministru, nu are nici un

functionar. Rolul sau este de a asigura ca obiectivele politice

definite ca prioritati prin programul electoral si platforma

partidului sa se regaseasca efectiv in proiectele ministeriale.

Dirijata de un |Senior |Policy |Adviser, ea nu intervine pe langa

administratie decat in doua moduri: fie direct, alaturi de un

minister, respectand principiul ierarhic si cerand Secretarului

Permanent-un fel de Secretar General al Ministerului-ca un

manbru al Celulei Politice sa se poata intretine cu unul din

functionarii Ministerului, sau sa ia parte la o reuniune interna

(comitetul departamental), fie participand la reuniuni

interministeriale chiar daca nu dispune de nici o autoritate

directa asupra serviciilor administrative, in scopul de a asigura

prezenta unui reprezentant al puterii politice in comitetele sau

reuniunile care, fara el, ar fi formate exclusiv numai din

functionari importanti. Rolurile sunt deci atent distribuite si

subordonarea administratiei puterii politice rezulta din

existenta acestor pozitii-mai putin numeroase dar obligatoriiprin

care trece institutional comunicarea intre instantele

politice si administrative.