Drept Administrativ

Capitolul I - Controlul activitatii autoritatilor administratiei publice

1. Notiunea, necesitatea si rolul controlului

Administratia publica, în sensul de activitate care consta în organizarea executarii si executarea în concret a legilor, legi în care sunt exprimate valori politice, prin natura sa, necesita supunerea fata de multiple forme de control.

Asadar, pentru a asigura conformitatea activitatii autoritatilor administratiei publice cu exigentele legii, este ne¬voie de instituirea unui vast si complex control asupra acestei acti¬vitati. Într-adevar, exista o gama ampla si variata de forme de control al activitatii autoritatilor administratiei publice, tocmai datorita caracteru¬lui subordonat pe care îl are aceasta activitate. Natura diferitelor forme de control difera în functie de particularitatile subordonarii.

Garantia juridica a îndeplinirii acestui obiectiv îl constituie controlul asupra modului în care aceste autoritati si-au exercitat atributiile conferite de lege, control care se exercita fie din proprie initiativa, fie la solicitarea celor interesati, de catre însasi autoritatile administrative sau de autoritati care înfaptuiesc celelalte puteri ale statului(legislativa sau judecatoreasca) .

În primul rând, activitatea autoritatilor administratiei publice este supusa controlului Parlamentului. Controlul po¬litic al activitatii autoritatilor administratiei publice este o necesitate fi¬reasca, datorita faptului ca autoritatile administratiei publice au sarcina realizarii politicii statului.

Apoi, pentru ca valorile politice, transpuse în legi, pe care le au de înde¬plinit autoritatile administratiei publice se refera la satisfacerea nevoilor societatii, iar activitatea autoritatilor administratiei publice este menita, în ultima analiza, a sluji intereselor cetatenilor, este necesara institui¬rea unor forme de control social în care cetatenii sa poata avea o participare eficienta.

În acest scop functioneaza un control al opiniei publice asupra activitatii autoritatilor administratiei publice, control care se exprima fie prin presa, fie prin sesizari, reclamatii si propuneri pe care le fac cetate¬nii.

Deoarece, valorile politice pe care trebuie sa le realizeze autoritatile administratiei publice se exprima în legi, iar aceste autoritati actio¬neaza pe baza si în executarea legii, un criteriu esential în aprecierea activitatii autoritatilor administratiei publice îl constituie legalitatea acestei activitati.

Desigur, dupa cum se va vedea, legalitatea nu este singurul criteriu de apreciere a activitatii autoritatilor administratiei publice, dar este unul esential care determina institutionalizarea unor activitati so¬ciale. Ne referim, în acest sens, la controlul pe care îl realizeaza ins¬tantele judecatoresti asupra activitatii autoritatilor administratiei publice în cadrul contenciosului administrativ.

Criteriul legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice este prezent în orice forma de control, indiferent care ar fi autorul controlu¬lui.

Controlul activitatii autoritatilor administratiei publice nu trebuie sa fie limitat numai la cel care se realizeaza din afara autoritatilor administratiei publice. Ca orice sistem organizat, administratia publica re¬alizeaza ea însasi o vasta activitate de control asupra felului în care sunt îndeplinite sarcinile ce revin diferitelor autoritati ale administratiei publice. Cum spuneam în alta parte a lucrarii, administratia îsi auto¬regleaza actiunile. În aceasta privinta trebuie notat, mai întâi, autocontrolul pe care îl exercita asupra activitatii proprii fiecare functionar.

Exista însa diferite forme institutionalizate de control în cadrul sistemului administratiei publice prin care este urmarita, cercetata si reglata actiunea diferitelor autoritati ale acestui sistem, pentru ca aceasta actiune sa fie conforma cu exigentele stabilite prin lege.

În acest sens ni se prezinta functia controlului ca o compo¬nenta esentiala a activitatii de conducere si de manifestare a ierarhiei administrative în organizarea administratiei publice. Controlul administrativ constituie forma cea mai complexa a controlului asupra acti¬vitatii autoritatilor administratiei publice. Esenta controlului administrativ consta în confruntarea administratiei publice asa cum este, cum a fost sau cum va fi, cu ceea ce trebuie, ceea ce trebuia sau ceea ce va trebui sa fie .

Referindu-ne la necesitatea controlului activitatii autoritatilor administratiei publice, nu trebuie sa limitam rolul acestuia la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri. Controlul este necesar mai ales pentru a îndruma, orienta si eventual corecta actiunea, în vederea re¬alizarii politicii statului.

Subliniind rolul pozitiv al controlului activitatii autoritatilor administratiei publice, nu trebuie sa pierdem însa din vedere anumite efecte nega¬tive care se pot manifesta, în cazul în care activitatea de control nu este conceputa si re¬alizata rational.

Astfel, activitatea de control poate avea un efect inhibator asupra celui controlat, îi poate afecta initiativa în angajarea di¬feritelor actiuni. Pe de alta parte, exercitarea unor multiple activitati de control este de natura sa duca la perturbarea actiunilor pe care trebuie sa le întreprinda diferitele autoritati ale administratiei publice.

2. Eficienta activitatii de control

Pentru a realiza o eficienta sporita a activitatii de control sunt necesare urmatoarele conditii:

a) Controlul trebuie sa fie efectuat de persoane competente, bine pregatite profesional, cu experienta în domeniile sau sectoarele controlate. Astfel, cel care controleaza trebuie sa cunoasca temeinic prevederile legale din domeniul pe care îl controleaza, precum si specificul activitatii în acel domeniu.

De asemenea, trebuie sa dea dovada de probitate profesionala, de corectitudine, de cinste, de tact si sa fie receptiv la toate explicatiile ce i le da cel controlat.

Tinerea la distanta a celui controlat, intimidarea si timorarea lui, nu sunt de natura sa conduca la concluzii realiste, temeinice, la aflarea adevarului, iar controlul nu-si realizeaza rolul sau preventiv si educativ fata de cel controlat. Într-un climat de timorare dialogul dispare, devine monolog, actiunea de control devine mai greoaie si îsi pierde din operativitate si din obiectivitate.

O atentie deosebita trebuie acordata formarii controlorilor, deoarece controlul nu este o sarcina usoara, ci o stiinta, uneori o arta care presupune temeinice cunostinte profesionale, competenta, pasiune si talent.

În aceste conditii formarea persoanelor care sa efectueze actiunile de control nu trebuie lasata la voia întâmplarii, ci trebuie organizata si dirijata în mod stiintific pe un fundament interdisciplinar în care un rol prioritar revine stiintei administratiei.

b) Este necesar sa existe o pondere a controlului în ansamblul activitatii de organizare a executarii si de executare în concret a legii.

Activitatea de control are un rol subsidiar fata de activitatea de executare, si cum el nu are un scop în sine trebuie sa ajute la mai buna desfasurare a activitatii de executare, în concordanta cu legea, cu cerintele vietii sociale. De aceea este foarte important de gasit un echilibru optim între activitatea de executare si cea de control, întrucât exagerarea activitatii de control poate deveni o frâna în activitatea de executare a legii, un factor perturbator al întregii activitati sociale.

În cazul în care controlul trebuie realizat pe mai multe sectoare si de mai multe organe de control se recomanda ca organele ce exercita controlul din exterior sa-si coordoneze actiunile în asa fel încât sa se controleze în acelasi timp mai multe sectoare de activitate;