Drept Bancar și Valutar

§2. CONSTITUIREA SOCIETATILOR BANCARE

41. Consideratii generale. Sistemul bancar românesc este structurat, asa dupa cum am aratat, pe doua nivele: primul nivel cuprinde o singura entitate, Banca Nationala a României (banca centrala a statului român, cu atributii privind politica monetara, valutara de credit si de plati, precum si în materia autorizarii si supravegherii prudentiale bancare); al doilea nivel cuprinde, în principal, bancile, care sunt definite de art. 3 lit. b din Legea bancara ca fiind persoanele juridice autorizate sa desfasoare, în principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite în nume si în cont propriu.

Definitia legala a bancilor ofera o prima limitare a sferei persoanelor care pot desfasura activitati bancare: numai persoanele juridice pot avea calitatea de banca, potrivit legii . Dispozitia din Legea bancara româna este concordanta, de altfel, cu normele în materie din legislatiile europene, potrivit carora au acces la profesiunea bancara doar persoanele juridice, nu si persoanele fizice . Acestea din urma sunt excluse, de plano, de la exercitarea operatiunilor bancare.

0 a doua limitare este instituita de art. 9 din Legea nr. 58/1998, care prevede ca bancile se constituie sub forma juridica de societate comerciala pe actiuni. Pe cale de consecinta, activitatea bancara nu poate fi desfasurata de orice persoana juridica, indiferent de forma juridica pe care o îmbraca : în primul rând numai o societate comerciala poate avea calitatea de banca, cu excluderea regiilor autonome, a organizatiilor cooperatiste, a asociatiilor si fundatiilor etc.; în al doilea rând, banca nu poate functiona decât sub forma societatii comerciale pe actiuni fiind excluse societatile de persoane, societatea în comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata . Restrângerea libertatii comerciantului de a alege forma societatii reprezinta o masura exceptionala, fundamentata pe natura

juridica a activitatii bancare, activitate economica de interes public , si pe faptul ca principalul instrument al acestei activitati este capitalul.

Pentru a functiona ca banca, însa, nu este suficienta înfiintarea unei societati comerciale pe actiuni care sa aiba ca obiect de activitate operatiunile bancare. Doctrina juridica franceza împarte conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca societatile bancare pentru a putea fi constituite si a functiona în conditii de procedura (autorizarea constituirii si a functionarii bancii de câtre o autoritate administrativa autonoma de specialitate) si conditii de fond, care privesc societatea însasi (forma juridica; obiectul de activitate; capitalul social; conditii privind conducatorii, administratorii si actionarii etc.).

Aceasta clasificare este pertinenta si în materia reglementarii românesti a societatilor bancare. Legea bancara prevede o serie de proceduri care preced respectiv succed constituirii propriu-zise a societatii comerciale bancare, în temeiul Legii societatilor comerciale si, totodata, impune anumite conditii de fond pe care societatea comerciala bancara trebuie sa le îndeplineasca.

Astfel, din punct de vedere procedural, potrivit art. 9 din Legea nr. 58/1998, bancile, persoane juridice române, precum si sucursalele bancilor straine pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de Banca Nationala a României. Mai mult decât atât. ele se constituie în baza aprobarii Bancii Nationale a României cu respectarea prevederilor legale în vigoare aplicabile societatilor comerciale (Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale ).

Procedura de constituire a societatilor bancare este una sui generis, datorita statutului special al acestor societati comerciale, care au, potrivit art. 4-7 din Legea bancara, un monopol legal asupra activitatilor bancare . Acest monopol justifica instituirea unui control public al accesului la profesiunea bancara, sub forma unei proceduri de autorizare de catre banca centrala, procedura concretizata într-un agrement de natura administrativa al înfiintarii si functionarii bancii. Este vorba de o exigenta administrativa exceptionala pentru o activitate comerciala care este instituita tocmai datorita specificitatii profesiunii bancare .