Drept Civil

Prescriptia extinctivÎ

Orice drept subiectiv civil este dublat de un drept la actiune existând posibilitatea titularului de a se adresa instantelor judecÎtoresti pentru realizarea dreptului respectiv. Asemenea drept la actiune trebuie sÎ fie exercitat în cadrul unui anumit termen dupÎ care dreptul la actiune se stinge dar nu se stinge însusi dreptul subiectiv civil.

Pornind de la dispozitiile art.1- Decretul 167/1958-care cuprinde reglementÎrile prescriptiei extinctive, dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie dacÎ nu a fost exercitat în termenul prevÎzut de lege.

Prescriptia reprezintÎ stingerea, pierderea dreptului la actiune neexercitat în termenul prevÎzut de lege. Întelesul notiunii de prescriptie extincitvÎ are în vedere:

1. o institutie de drept civil care poartÎ asemenea denumire, adicÎ totalitatea normelor juridice de drept civil care reglementeazÎ stingerea dreptului la actiune în domeniul raporturilor juridice civile

2. prescriptia extinctivÎ priveste stingerea dreptului la actiune în sens material, adicÎ executarea obligatorie de pârât si posibilitatea de a obtine executarea silitÎ asupra debitorului

Cadrul legal care reglementeazÎ prescriptia extincitvÎ are în vedere:

- Decretul 167/1958 care reprezintÎ reglementarea generalÎ în materia drepturilor de creantÎ

- Codul civil cartea III titlul 20 care reglementeazÎ prescriptia în materia drepturilor reale

- Alte acte normative: Codul comercial, Codul familiei, Legea 7/1996 a Cadastrului si publicitÎtii imobiliare, Legea 31/1990 a societÎtii comerciale etc.

Functiile prescriptiei extinctive

1. de a asigura stabilitatea si securitatea circuitului civil întrucât drepturile subiective civile trebuie sÎ fie exercitate iar obligatiile corelative trebuie sÎ fie executate într-un anume termen stabilit de lege

2. de stimulare, mobilizare a titularului dreptului în sensul realizÎrii de cÎtre acesta a dreptului sÎu. DacÎ titularul dreptului întâmpinÎ refuzul subiectului pasiv de a-si executa obligatia corelativÎ are posibilitatea de a-l actiona în judecatÎ pentru restabilirea dreptului sÎu însÎ dacÎ nu o face în termenul stabilit de lege pierde posibilitatea de a-si realiza dreptul

3. prescriptia extinctivÎ se justificÎ si datoritÎ dificultÎtilor în administrarea mijloacelor de probÎ în cazul în care s-ar solicita valorificarea unui drept care s-a nÎscut cu mai mult timp în urmÎ. Astfel existenta institutiei prescriptiei extinctive conduce la solutionarea corectÎ a litigiilor si este de naturÎ sÎ permitÎ folosirea eficientÎ a mijloacelor de probÎ.

Natura juridicÎ a normelor care reglementeazÎ prescriptia extinctivÎ

DatoritÎ ocrotirii si satisfacerii unui interes general al societÎtii pentru a asigura stabilitatea, securitatea, coerenta circuitului civil reglementÎrile cu privire la prescriptia extinctivÎ au un caracter imperativ si se impun pÎrtilor prin aceea cÎ pÎrtile nu au posibilitatea sÎ deroge de la normele legale în materia prescriptiei extinctive.

Decretul 167/1958 prevede: orice cauzÎ care se abate de la reglementarea legalÎ a prescriptiei extinctive se sanctioneazÎ cu nulitatea absolutÎ. ReglementÎrile legale tinând seama de caracterul general al intereselor cÎruia instanta judecÎtoreascÎ are obligatia de a verifica si de a invoca din oficiu prescriptia extinctivÎ.

Reglementarea corespundea exigentelor momentului aparitiei Decretului 167/1958 si este criticatÎ în doctrinÎ propunându-se sÎ se revinÎ la solutia reglementÎrii de legiuitor la art.1841- Cod civil- în sensul ca prescriptia extinctivÎ sÎ fie aplicatÎ numai atunci când partea interesatÎ o invocÎ, solutie care ar da satisfactie principiului disponibilitÎtii pÎrtilor, principiu specific dreptului privat. Legiuitorul însÎ a creat norme juridice imperative care exclud si posibilitatea pÎrtilor de a deroga prin vointa lor de la normele respective precum si norme care impun instantei invocarea din oficiu a prescriptiei extinctive chiar si atunci când pÎrtile nu o invocÎ .

Natura juridicÎ a prescriptiei extinctive

Pentru determinarea naturii juridice a prescriptiei extinctive trebuie sÎ observÎm cÎ aceastÎ institutiei existentÎ si în alte ramuri de drept. În materia dreptului civil prescriptia extinctivÎ reprezintÎ stingerea dreptului la actiune în sens material, dreptul care nu a fost exercitat în termenul prevÎzut de lege.

Prescriptia extinctivÎ este o sanctiune de drept civil întrucât conduce la stingerea dreptului la actiune în sens material atunci când dreptul nu este valorificat în termenul stabilit de lege.

Efectul prescriptiei extinctive rezultÎ din dispozitiile Decretului 167/1958 conform cu care dreptul la actiune având patrimoniu se stinge prin prescriptia extinctivÎ dacÎ nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

OdatÎ cu stingerea dreptului la actiune privind un drept patrimonial se stinge si dreptul la actiune privind dreptul la accesorii.

ObservÎm cÎ legiuitorul se referÎ la dreptul la actiune si nu la dreptul subiectiv.

Efectul prescriptiei extinctive constÎ în stingerea dreptului la actiune al titularului dreptului subiectiv. ObservÎm:

1. dreptul la actiune în sens material înseamnÎ posibilitatea titularului de a obtine realizarea dreptului si de a obtine executarea obligatiilor corelative de câtre subiectul pasiv folosind forta coercitivÎ a statului

2. dreptul la actiune în sens procesual înseamnÎ posibilitatea unei persoane de a sesiza instanta de judecatÎ pentru realizarea unui drept.

Ceea ce se stinge prin prescriptia extinctivÎ este dreptul la actiune în sens material, adicÎ dreptul titularului de a obtine admiterea actiunii si recunoasterea dreptului pretins prin actiune precum si obligarea pârâtului la executarea obligatiilor corelative pe calea executÎrii silite.

Prin prescriptia extinctivÎ nu se stinge însusi dreptul subiectiv deoarece Decretul 167/1958 precizeazÎ cÎ dacÎ debitorul a executat obligatia dupÎ care dreptul la actiune al creditorului s-a prescris nu are posibilitatea sÎ cearÎ restituirea prestatiei executate chiar dacÎ la data executÎrii nu stia cÎ termenul prescris era împlinit.

Deci împlinirea prescriptiei nu stinge însusi dreptul subiectiv al debitorului ci dreptul la actiune în sens material.

DacÎ un debitor este obligat la prestatii succesive dreptul cu privire la fiecare prestatie se stinge printr-o prescriptie deosebitÎ.

OdatÎ cu stingerea dreptului la actiune principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.

Un argument în favoarea tezei conform cÎreia se stinge numai dreptul la actiune în sens material îl reprezintÎ si institutia repunerii în termen care lasÎ posibilitatea instantei judecÎtoresti atunci când existÎ motive temeinice sÎ repunÎ reclamantul în termenul de prescriptie ceea ce demonstreazÎ cÎ dreptul subiectiv civil existÎ si se recunoaste pÎrtii posibilitatea de a-l valorifica fiind repus în termenul de prescriptie.