Drept Civil - Drepturi Reale

TEMA I – PATRIMONIUL

1. Notiuni generale

Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic, exprimat frecvent in bani. Altfel spus, se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale.

Drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: pe de o parte, ele pot fi privite fiecare separat, ca apartinand unui anume subiect, iar pe de alta parte, le putem considera in totalitatea lor, ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane.

In prima abordare, dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice, poate fi un drept real sau un drept de creanta.

Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sa-si exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane, in mod direct si nemijlocit.

Dreptul de creanta, este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor, poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri:

a) Ca drept absolut, dreptul real presupune existenta unui subiect active determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. Altfel spus, dreptul real este opozabil tuturor - "erga omnes". Ca drept relativ, dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ, cat si a subiectului pasiv, singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil.

b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau, ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. Dimpotriva, in cazul dreptului de creanta, obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva – a da sau a face - cat si negativa - a nu face ceva.

c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta, si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.

- Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla.

- Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept, in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.

Drepturile reale se clasifica in doua catgorii:

a) drepturi reale principale, care au o existenta de sine statatoare, independenta de existenta altor drepturi;

b) drepturi reale accesorii, care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta, in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat.

Daca insa abordam drepturilor subiective si obligatiilor considerandu-le in totalitatea lor, ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane, facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte, ajungem la notiunea de patrimoniu. Potrivit art. 31 din Noul Cod civil, orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia.

Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. Asadar, definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane.

2. Caracterele juridice ale patrimoniului.

Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice:

2.1. Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris).

Aceasta inseamna ca:

a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat;

b) drepturile si obligatiile, fiecare in parte, sunt distincte de universalitate, astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept.

2.2. Orice persoana are un patrimoniu.

Acest caracter priveste atat persoanele fizice, cat si pe cele juridice.

De fapt, patrimoniul este un atribut al personalitatiim neexistand vreo persoana care sa nu aiba un patrimoniu. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat "in terminis". In ceea ce priveste persoana juridica, existenta patrimoniului, este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii ei.