Drept Civil - Succesiuni

– Unitatea de învăţare 1 –

INTRODUCERE

1.1.Obiectivele cursului. 7

1.2.Concepţia curriculară. 7

1.3.Scopul unităţilor de învăţare. 7

1.4.Tematica unităţilor de învăţare. 7

1.5.Bibliografie generală. 8

1.1. OBIECTIVELE CURSULUI.

Obiectivele cursului constau în formarea deprinderilor necesare în vederea însuşirii instituţiilor şi principiilor ce guvernează moştenirea legală şi cea testamentară; cunoaşterea claselor de moştenitori şi a regimului lor juridic pentru înţelegerea reprezentării succesorale, a raportului şi a reducţiunii liberalităţilor excesive; cunoaşterea mecanismului intrinsec vizând procedura succesorală notarială ca jurisdicţie graţioasă.

1.2. CONCEPŢIA CURRICULARĂ.

Rolul pe care dreptul succesoral este chemat să-l joace în viaţa juridică română reclamă o bună cunoaştere a sa de către toţi juriştii. Iată de ce, prezenta lucrare îşi propune să ofere suportul de bază pentru înţelegerea instituţiilor fundamentale ale dreptului succesoral. Ea este concepută ca o sinteză a vastei problematici a dreptului succesoral român, abordată pe baza tradiţiei doctrinei dreptului succesoral din ţara noastră, însă fără a neglija reglementarea anumitor aspecte ale acestei ramuri a dreptului în viziunea proiectului noului cod civil.

1.3. SCOPUL UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE.

Unităţile de învăţare selectate au fost astfel alese încât să ajute cursanţii să dobândească o serie de competenţe specifice legate de moştenirea legală şi de moştenirea testamentară, înţelegând prin aceasta capacitatea de a delimita elementele specifice conceptelor fundamentale, instituţiilor şi principiilor ce guvernează această materie.

Astfel, cursul Drept succesoral este structurat în 15 unităţi de studiu (capitole). Fiecare unitate de studiu este presărată cu un număr de teste de autoevaluare care au rolul de elemente active care să asigure comunicarea bidirecţională simulată între autor şi cursant.

Prin urmare scopul unităţilor de învăţare este constituit de aşezarea temeliei teoretice a dreptului succesoral pentru viitorii jurişti.

1.4. TEMATICA UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE.

Temele sunt următoarele:

Unitatea de învăţare 1: Introducere;

Unitatea de învăţare 2: Precizări prealabile;

Unitatea de învăţare 3: Reguli referitoare la moştenire în general;

Unitatea de învăţare 4: Reguli generale ale moştenirii legale;

Unitatea de învăţare 5: Reguli speciale diferitelor categorii de moştenitori legali;

Unitatea de învăţare 6: Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor al defunctului;

Unitatea de învăţare 7: Reguli generale ale moştenirii testamentare;

Unitatea de învăţare 8: Diferite feluri de testamente;

Unitatea de învăţare 9: Regimul juridic al principalelor dispoziţii testamentare;

Unitatea de învăţare 10: Limitele dreptului de dispoziţie aspra moştenirii;

Unitatea de învăţare 11: Dreptul de opţiune succesorală;

Unitatea de învăţare 12: Transmiterea activului, pasivului şi a posesiunii moştenirii;

Unitatea de învăţare 13: Indiviziunea şi împărţeala moştenirii;

Unitatea de învăţare 14: Petiţia de ereditate;

Unitatea de învăţare 15: Procedura succesorală notarială.

1.5. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ.

& ***Proiectul Noului Cod Civil, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006.

& Adam, Ioan; Rusu, Adrian, Drept civil. Succesiuni, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.

& Alexandresco, Dimimitrie, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, tomul III - partea II şi tomul IV - partea II, Atelierele Grafice Socec & Co., Bucureşti, 1914.

& Bocşan, Mircea Dan, Practică testamentară – jurisprudenţă română 1865-2001, Editura Rosetti, Bucureşti, 2002.

& Cantacuzino, Matei B., Elementele dreptului civil, Editura All Educational, Bucureşti, 1998.

& Căpăţână, Octavian, Titlul gratuit în actele juridice, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003.

& Chirică, Dan, Drept Civil. Succesiuni, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996.

& Deak, Francisc, Tratat de drept succesoral, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2002.

& Eliescu, Mihail, Curs de succesiuni, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997.

& Ghigeanu, Gheorghe, Dreptul de moştenire. Rezerva succesorală. Teorie şi practică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.

& Murzea, Cristinel-Ioan; Poenaru, Emil, Procedura succesorală notarială, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006.

& Popescu, Romeo, Dreptul de moştenire. Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moştenirii, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2004.

& Stănciulescu, Liviu, Drept civil. Partea specială: contracte şi succesiuni, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.

– Unitatea de învăţare 2 –

PRECIZĂRI PREALABILE

2.1.Obiective. 9

2.2.Precizări terminologice. 9

2.3.Felurile moştenirii. 10

2.4.Justificarea instituţiei. 10

2.5.Lucrare de verificare. 11

2.6.Bibliografie. 11

2.1. OBIECTIVE.

 introducerea cursanţilor în studiul terminologiei specifice dreptului succesoral;

 familiarizarea cursanţilor cu câteva aspecte generale privind moştenirea legală şi cea testamentară;

2.2. PRECIZĂRI TERMINOLOGICE.

Noţiunea de moştenire (succesiune):

Termenul „moştenire” desemnează un mod specific de dobândire sau de transmitere a proprietăţii pentru cauză de moarte, respectiv moştenirea legală şi legatul, mod de dobândire a proprietăţii pentru cauză de moarte (mortis causa) care însă care are la bază voinţa celui decedat.

(articolul 7091 al proiectului Codului Civil prevede că “Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă”).

Obiect al transmisiunii succesorale poate fi:

- fie întregul patrimoniu al defunctului (transmisiune universală),

- fie o cotă parte din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu universal),

- fie un bun individual determinat sau de gen din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu particular).

Prin urmare obiectul transmisiunii succesorale poate fi şi un patrimoniu în întregul său sau o cotă parte din acesta, adică un ansamblu de drepturi şi obligaţii cu conţinut patrimonial care a aparţinut unei persoane fizice decedate.