Drept Comunitar

Principiile generale de drept aplicabile în sistemele judiciare din statele membre, precum şi în ordinea juridică comunitară

Principiile care stau la baza organizării şi funcţionării instituţiilor comunitare

Ordinea juridică comunitară – acquis comunitar (totalitatea actelor juridice normative adoptate la nivelul Uniunii Europene)

1. Principiul legalităţii implică respectarea normelor comunitare atât de către instituţiile europene, cât şi de către statele membre ale Uniunii.

2. Autonomia dreptului comunitar faţă de ordinea juridică internă constituie baza întregului sistem juridic comunitar şi constă în aceea că dreptul comunitar dispune pentru toate domeniile aflate în competenţa Comunităţii şi instituţiilor sale şi nu poate fi modificat prin norme de drept intern, iar dreptul intern dispune pentru tot ceea ce nu este reglementat la nivel comunitar.

În baza acestui principiu, instituţiile comunitare au dreptul de a-şi adopta propriile regulamente interne de organizare şi funcţionare şi îşi pot numi proprii funcţionari comunitari.

3. Un alt principiu care stă la baza activităţii instituţiilor comunitare şi care reflectă raporturile dintre Uniunea Europeană şi statele membre este subsidiaritatea care afirmă că fiecare nivel de putere nu trebuie să aibă alte competenţe decât cele pe care este în măsură să le exercite.

Principiul subsidiarităţii este consacrat în dreptul comunitar :

în Tratatul de la Paris din 1951 instituind C.E.C.O. ;

în Tratatul asupra Uniunii Europene;

în proiectul de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa (în domeniile care nu relevă competenţa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiarităţii decât dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii avute în vedere nu pot fi realizate de o manieră suficientă de statele membre şi pot fi, deci, datorită dimensiunilor sau efectelor acţiunii dorite, mai bine realizate la nivel comunitar).

4. Delimitarea competenţelor instituţiilor Uniunii are la bază şi principiul atribuirii ce este în deplin acord cu „teoria puterilor implicite” consacrată de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a C.E. Potrivit acestui principiu, Uniunea acţionează în limitele competenţelor ce i-au fost atribuite de către statele membre pentru atingerea obiectivelor fixate în tratatele constitutive. Prin această prevedere, Uniunea capătă competenţă de drept comun, orice altă competenţă neatribuită Uniunii aparţinând statelor membre.