Drept constituțional 2

1.Revizuirea Constitutiei României

Constitutia României este o Constitutie rigida în sensul ca pentru a fi revizuita este necesara o procedura complexa, de asemenea constituantul a prevazut si anumite limite ale revizuirii sale ceea ce îi accentueaza caracterul de constitutie rigida.

Initiativa de revizuire potrivit art. 150 din Constitutie apartine:

a. presedintelui României la propunerea guvernului

b. unei ¼ din numarul deputatilor sau al senatorilor

c. unui numar de cel putin 500000 cetateni cu drept de vot la nivelul întregii tari si al judetelor

Curtea Constitutionala se pronunta din oficiu asupra initiativelor de revizuire privind Constitutia.

Aceasta verifica sub aspectul initiativei si al limitelor revizuirii daca sunt întrunite exigentele constitutionale, organul competent sa adopte Legea de revizuire a Constitutiei si procedura de dezbatere a ei.

Sistemul constitutional românes consacra regula potrivit careia competenta de a modifica Constitutia revine adunarilor legiuitoare care delibereaza separat hotarând însa cu o majoritate calificata.

Astfel, potrivit art. 151 alin.1 din C. proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si Senat cu o majoritate de cel putin 2/3 din numarul membrilor fiecarei Camere.

Prin urmare, în sistemul nostru nu este necesara dizolvarea corpurilor legiuitoare în functie pentru revizuirea C. si convocarea unei Adunari Constituante dar aceste corpuri trebuie sa procedeze cu o majoritate calificata.

De asemenea, C. prevede ca în caz de divergenta între cele 2 camere, în sensul ca una din camere adopta proiectul într-o alta forma decât a fost adoptat de catre cealalta camera si daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord atunci Camera Deputatilor si Senatul reunite în sedinta comuna hotarasc cu o majoritate de cel putin ¾ din numarul deputatilor si senatorilor.

Revizuirea este definitiva potrivit art. 151 alin.3 din C. dupa aprobarea ei prin referendum.

Organizarea referendum-ului trebuie sa se faca în cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau propunerii de revizuire.

Pentru ca legea de revizuire având în vedere ca nu este vorba de legi organice sau legi ordinare care sunt rezultatul manifestarilor de vointa concordante ale celor 2 camere ale Parlamentului sa produca efecte juridice, dat fiind importanta acesteia si procedura prevazuta manifestarilor de vointa ale celor 2 camere trebuie sa li se suprapuna o noua manifestare de vointa concordanta, cea a corpului electoral exprimata prin referendum.

Referendum-ul totdeauna posterior adoptarii proiectului sau propunerii de revizuire de catre cele 2 camere are semnificatia unei conditii suspensive, obligatorii în raport cu decizia camerelor.

Întrucât C. fixeaza un termen maxim pentru organizarea referendum-ului, expirarea termenului are ca efect invalidarea deciziei camerelor.

Legea de revizuire a C. ia nastere din momentul în care toate aceste manifestari de vointa converg spre producerea efectului juridic urmarit.

Pentru ca legea de revizuire acceptata prin referendum sa intre în vigoare este necesara nu numai ca acesta sa fie confirmat de Curtea Constitutionala, ci si ca legea respectiva sa fie promulgata de presedintele României si publicata în Monitorul Oficial.

Limitele revizuirii

C.României cuprinde o enumerare larga de dispozitii ale sale care nu pot fi supuse revizuirii art. 152 din C. precizând expres care sunt limitele revizuirii, astfel: nu pot fi revizuite dispozitiile privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului român, forma republicana de guvernamânt, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala.

De asemenea, nu poate fi facuta nicio revizuire care ar avea ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.

În alineatul final al art.152 se prevede ca nu poate fi revizuita C. pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta si nici în timp de razboi, legiuitorul având în vedere la data adoptarii ca aceste momente sunt considerate inoportune.

O alta interdictie privind revizuirea este stabilita de art. 63 alin.4 care prevede ca pe durata prelungirii mandatului camerelor, nu poate fi revizuita C. pâna la întrunirea legala a noului Parlament.

Alegerile pentru Camera Deputatilor si Senat se desfasoara în urmatoarele 3 luni care curg de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

Ca atare, în aceasta perioada Parlamentul al carui mandat a expirat, continua sa existe fiind operativ numai în situatii exceptionale, motiv pentru care nu poate accepta nicio revizuire si nu poate adopta, modifica sau abroga legi organice, restrictii imperative prevazute expres de C.

Ratiunea continuarii activitatii astfel restrânsa consta în a asigura continuitatea vietii parlamentare.

2. Caracterele statului român

Trasatura definitorie a statului care îi confera acestuia o individualitate proprie, gratie careia se deosebeste de un alt stat poarta denumirea de caracter al statului.

Caracterele statului se formeaza în general odata cu aparitia acestuia, unele adaugându-se în functie de schimbarile ce intervin în esenta sau forma statului.

Acestea însotesc statul pe toata durata existentei sale si nu îi schimba continutul chiar daca aceste caractere sau unele dintre ele nu sunt expres formulate într-un document politico-juridic (Constitutia).

Ansamblul caracterelor statului reprezinta forma de exteriorizare a statului în cauza.

Ele nu influenteaza natura sistemului sau a regimului politic.

Caracterele statului român sunt:

- caracterul national;

- caracterul unitar;

- caracterul indivizibil;

- caracterul suveran;

- caracterul independent.

Statul national

România este un stat national de la unirea celor 2 principate române la 24 ianuarie 1859, poporul român fiind din momentul formarii sale majoritar în proportie covârsitoare fata de alte seminatii (?) asezate în diferite perioade istorice pe teritoriul tarii.

Caracterul unitar