Drept Constituțional Național și European

Noţiuni generale privind ramura de drept constituţional (concepte, raporturi, norme, izvoare, importanţǎ, raporturile cu celelalte ramuri de drept). Instituţiile politice. Dreptul constituţional şi comunicarea mediaticǎ.

II. Constituţia. Noţiune. Apariţie, adoptare, modificare, abrogare, conţinut normativ, supremaţia, controlul constituţional. Constituţiile apǎrute în România. Constituţiile din 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965. Conţinutul Constituţiei din 1991. Modificǎrile survenite prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003. Alte acte normative cu incidenţǎ constituţionalǎ. Tratatele internaţionale.

III. Drepturile, libertǎţile şi îndatoririle fundamentale. Concepte; natura juridicǎ; corelaţia cu reglementǎrile internaţionale. Declaraţia Universalǎ a Drepturilor Omului, principiile constituţionale aplicabile, inviolabilitǎţile, clasificare – drepturi şi libertǎţi social-economice şi culturale, drepturi social-politice, îndatoriri fundamentale.

IV. Principiul separaţiei puterilor şi instituţiile politice. Concepte: popor – naţiune – stat; putere de stat – autoritǎţi publice. Principiul separaţiei puterilor (autoritǎţilor): istorie, evoluţie, organizare actualǎ (principiul fundamental).

V. Cetǎţenia românǎ. Noţiune, naturǎ juridicǎ, reglementare, dobândire, pierdere, retragere, renunţare. Jurǎmântul de credinţǎ. Dovada cetǎţeniei. Cetǎţenia de onoare; dubla cetǎţenie. Apatriţii. Controversa privind autonomia.

VI. Statul. Concept, apariţie, esenţa, funcţiile, elementele (populaţie, teritoriu, resursele naturale, suveranitate), legitimitatea.

VII. Forma de guvernǎmânt. Structura şi caracterele statului. Organizarea administrativǎ. Monarhie, Republicǎ. Structura de stat (unitar; federativ). Caracterele statului român (suveran, independent, social, democratic, stat de drept). Organizarea şi unitǎţile administrativ-teritoriale. Noţiunea de autonomie.

VIII. Parlamentul. Puterea legislativǎ. Noţiuni. Senatul, Camera Deputaţilor. Funcţia legislativǎ, controlul parlamentar. Organizare internǎ - comisiile, comisiile de mediere. Parlamentarii – drepturi, obligaţii, imunitǎţi. Declaraţia de avere. Sancţiuni. Actele Parlamentului. Legea. Moţiunea simplǎ şi de cenzurǎ. Regulamente interne.

IX. Puterea executivǎ. Noţiuni. Raportul cu celelate puteri. Instituţia ministrului parlamentar. Ordonanţele şi asumarea rǎspunderii. Şeful statului – Preşedinte al României. Atribuţii şi rǎspunderi. Raporturile cu instituţia primului-ministru şi guvernul. CSAT. Republicǎ prezidenţialǎ, semiprezidenţialǎ şi parlamentarǎ.

X. Sistemul electoral. Concepte. Drepturile electorale. Scrutinul. Votul uninominal. Organizarea alegerilor. Cǎrţile de alegǎtor. Campanie electoralǎ. Atribuirea mandatelor.

XI. Controlul constituţional. Curtea Constituţionalǎ. Noţiuni; sediul materiei; actele supuse controlului constituţional; procedura; alte atribuţii; actele Curţii; efecte juridice.

XII. Puterea judecǎtoreascǎ. Clarificǎri terminologice. Sistemul judecǎtoresc. Principiile fundamentale de realizare a justiţiei. Nimeni nu este mai presus de lege (principiul egalitǎţii). Celelalte principii (legalitǎţii, dreptul la apǎrare, prezumţia de nevinovǎţie, independenţa judecǎtorului, inamovibilitatea, folosirea limbii materne). Raporturile cu legislativul şi executivul. Aplicarea normelor europene. Raporturile cu CEDO.

XIII. Formaţiuni politice. Partide. Noţiune. Clasificǎri. Partide în România şi în Europa. Ideologii şi curente. Legea partidelor. Legea asociaţiilor şi fundaţiilor.

XIV. Dreptul constituţional român şi integrarea europeanǎ. Elemente de Drept constituţional comparat. Raporturile naţional-european în privinţa suveranitǎţii, cetǎţeniei, liberei circulaţii a persoanelor şi capitalurilor. Europarlamentarii. CEDO şi justiţia românǎ.

XV. Drept constituţional european. Fundamentele juridice ale ideii europene. Tratatele constitutive ale Uniunii Europene.

XVI. Instituţii de drept constituţional european. Parlamentul European. Consiliul. Cetǎţenia europeanǎ.

XVII. Particularitǎţile actelor normative ale Uniunii Europene. Principiile juridice ale exercitǎrii competenţelor Uniunii Europene.

XVIII. Tratatul Constituţional European. De la Constituţia pentru Europa la Tratatul de la Lisabona. Etapele finalizǎrii procesului constituţional. Raporturile cu legile fundamentale naţionale.

XIX. Constituţionalizarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

XX. Particularitǎţi ale sistemului constituţional anglo-saxon în raport cu dreptul european (Marea Britanie, Irlanda, SUA)

XXI. Dreptul constituţional naţional şi dreptul constituţional european. Relaţia dintre suveranitate, identitate naţionalǎ şi integrare. Evoluţie şi perspective.

Obiectivul cursului:

Cursul include noţiuni de drept contituţional naţional şi drept constituţional european şi se va axa pe urmǎtoarele aspecte:

• Relevarea importanţei Dreptului constituţional pentru fundamentele culturii juridice;legǎturile dintre instituţiile politice şi celelalte structuri sociale; instituţiile şi Tratatul Uniunii Europene, într-o abordare sistemicǎ, axatǎ pe fixarea conceptelor şi interferenţelor dintre ştiinţele socio-juridice şi cele ale comunicǎrii.

• Constituţia actualǎ şi istoricul legilor fundamentale.

• Drepturile, libertǎţile şi îndatoririle fundamentale din Constituţia României în raport cu „declaraţiile universale” şi conceptul european actual al drepturilor omului

• Principiul separaţiei puterilor în stat şi particularitǎţile puterii executive în Constituţia României; atribuţiile preşedintelui şi ale primului-ministru; instituţia ministrului-parlamentar

• Sistemul electoral, problema votului uninominal, puterea legislativǎ şi raporturile cu autoritatea executivǎ în privinţa „ordonanţelor – lege” şi asumǎrii rǎspunderii

• Dreptul constituţional român şi integrarea europeanǎ, elemente de drept constituţional comparat; suveranitate şi integrare; cetǎţenia naţionalǎ şi cetǎţenia europeanǎ.

Capitolul I

Drept constituţional şi instituţii politice – noţiuni generale

• Definiţii • Raporturile de drept constituţional • Subiectele • Normele • Izvoarele • Facultativ

Dreptul constituţional este alcǎtuit din sistemul normelor juridice care reglementeazǎ relaţiile sociale fundamentale din cadrul unei societǎţi organizate ca stat, în scopul menţinerii şi funcţionǎrii acestora.

Instituţiile politice sunt reprezentate de normele juridice subsumate noţiunii de putere (statalǎ). Dreptul constituţional este socotit ramura cea mai importantǎ a sistemului normativ naţional, de unde regula conformitǎţii tuturor actelor normative, respectiv a normelor juridice şi a raporturilor juridice cu cele prevǎzute în Constituţie.

Raporturile de drept constituţional sunt relaţiile sociale reglementate de normele juridice circumscrise puterii statale. Acestea sunt norme exclusive dreptului constituţional, referitoare la instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii şi norme cu dublǎ naturǎ juridicǎ, specifice şi altor ramuri de drept (penal, administrativ, financiar etc.).

Subiectele raporturilor de drept constituţional sunt fiinţele umane, privite sub aspect individual sau colectiv. Acestea sunt: cetǎţeanul, strǎinul şi apatridul, respectiv, poporul, statul, organele de stat, formaţiunile politice, între care partidele şi alte organizaţii politice.

Normele de drept constituţional sunt norme veritabile de drept, chiar dacǎ incomplete, în sensul cǎ sancţiunea nu este prevǎzutǎ în mod expres. În plus, unele norme constituţionale sunt de trimitere, fiind aplicate prin alte acte normative.