Drept Financiar

DEFINITIA DREPTULUI FINANCIAR.

Reglementarea relatiilor financiare, potrivit necesitatilor, continutului si cuprinsului finantelor publice, include:

- constituirea si utilizarea fondului bugetar al statului;

- constituirea si utilizarea fondului de asigurari sociale de stat si a fondului de ajutor de somaj;

- constituirea si utilizarea fondurilor banesti proprii ale regiilor autonome si ale institutiilor publice;

- emisiunea monetara;

- circulatia monetara cu numerar si fara numerar;

- regimul juridic al valutei;

- politica fiscala a statului;

- controlul financiar;

- organizarea ai functionarea aparatului financiar, bancar si de credit.

În indeplinirea sarcinilor sale, statul, reglementeaza toate aceste relatii financiare care, astfel, devin raporturi juridice financiare.

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii.

Prin intermediul finantelor publice se asigura constituirea, repartizarea si utilizarea eficienta a banului public pentru sporirea productiei de marfuri, dezvoltarea fortelor de productie, dezvoltarea învatamântului si culturii, ocrotirea sanatatii, etc.

NORMELE DE DREPT FINANCIAR

Din definitia dreptului financiar rezulta ca acesta reprezinta un ansamblu de norme juridice care sunt de drept financiar în virtutea aceea ce reglementeaza,deci datorita faptului ca reglementeaza relatii,acte si operatiuni financiare privind ondurile banesti ale statului si ale institutiilor,întreprinderilor si organizatiilor de stat.

Normele de drept financiar se disting fata de celelalte norme juridice instituite de catre organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest obiect specific reprezinta criteriul esential si unic de recunoastere a normelor de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale dreptului,normele de drept financiar se întâlnesc atât în cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relatii,acte,operatiuni financiar,cât si în cuprinsul unor acte normative care,în principal,reglementeaza relatii de natura diferita.Astfel,marea majoritate a normelor dedrept financiar sunt cuprinse în Legea finantelor,legile bugetare,legile si decretele privind impozitele,asigurari de stat rpin efectul legii si în alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorata bugetelor locale de catre unitatile economice sunt cuprinse în legea cu privire la fondul funciar;normele juridice privind încasarea amenzilor administrative în folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit bugetar,sunt cuprinse în legea referitoare la stabilirea si sanctionarea contraventiilor etc.

Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter general,impersonal,deci,

Privesc un numar nedeterminat de subiecte de drept si se aplica repetat în timp,ori de câte ori sunt conditiile vizate de ele.Pe lânga acestea,unele norme de drept financiar au caracter individual în virtutea anumitor necesitati financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe lânga dispozitii generale,cuprind si dispozitii care stabilesc individual cuantumul unor subventii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete locale etc.

În ceea ce priveste structura logio-juridica,normele de drept financiar cuprind si ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispozitia si sanctiunea,cu unele particularitati determinate de specificul financiar al obiectului de reglementare si de interesul financiar al statului.

Ipoteza nomei de drept financiar prevede conditiile sau împrejurarile în care urmeaza sa se aplice dispozitia cuprinsa în aceste norme juridice.Astfel,de exemplu,Legea finantelor prevede ca venitul national,ca valoare nou creata în industrie,agricultura,constructii,transporturi si în alte domenii,reprezinta sursa de baza a fondurilor banesti ce se constituie în economie.În acest sens,cele mai importante fonduri banesti necasare trebuintelor obstesti,în societatea noastra se constituie pe baza repartizarii venitului national,în conditiile în care cea mai mare parte a acestui venit este realizata în industrie,agricultura si constructii.

Dispozitia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de aceasta norma,fie obligând aceste subiecte sa actioneze într-un anumit fel,sa acorde ori sa plateasca anumitesume de bani etc,fie permitându-le sa-si constituie si sa întrebuinteze anumite fonduri banesti,fie interzicându-le savârsirea unor acte sau operatiuni.Deci,din punctul de vedere aldispozitiei pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive si prohibitive.

Cele mai multe dintre normele de drept financiar cuprind dispozitii onerative,deoarece sunt instituite în virtutea necesitatilor economice,ale formarii fondurilor banesti necesare fondurilor banesti necesare trebuintelor obstesti.Potrivit acestor necesitati,,prin normele de drept financiar se stabilesc cu preponderenta în mod onerativ formarea fondurilor banesti obsetsti prin plati obligatorii de impozite,taxe etc. ale unitatilor economice si persoanelor fizice,modul de repartizare de cele mai multe ori obligatoriu a acestor fonduri banesti,ca si utilizarea acestor fonduri banesti în limitele prevederilor planurilor financiare,cu documentatia si justificarea corespunzatoare.De exemplu,Legea privind impozitul pe fondul de retribuire prevede onerativ ca unitatile economice de stat si institutiile de stat sunt obligate sa plateasca un impozit asupra fondului total de retribuire;Legea finantelor prevede onerativ ca veniturile si cheltuielile prevazute în bugetul de stat se repartizeaza pe trimestre,în functie de sarcinile de plan desfasuarate si în termenele legate de varsare a veniturilor si de efectuare a platilor;Decretul cu privire la asigurarile prevede onerativ ca în cadrul asigurarii prin efectul legii a calatorilor pretentiile asiguratului sau mostenitorilor sai fata de organizatiile care transporta calatori,în legatura cu accidentul produs si cu urmarile acestuia,se sting în limita sumei asigurate platite.