Drept Financiar și Fiscal Comunitar

NOTIUNI INTRODUCTIVE. FISCALITATEA

Procesul de globalizare nu ar fi fost posibil fara internationalizarea relatiilor economice si mai ales a relatiilor financiare.

Printre factori care au determinat dezvoltarea relatiilor internationale se numara:

- factori de ordin moral – în general, activitati social-economice umanitare

- factori impusi de legile economice obiective, potrivit carora dezvoltarea productiei de bunuri si servicii depinde de largimea pietei de desfacere

- normele juridice – prin care se stabileste cadrul general de desfasurarea a activitatii si relatiilor economice, de exemplu, al schimburilor economice internationale (se discuta astazi despre „Dreptul comertului international”, „Dreptul comunitar al afacerilor” etc.)

Pe fondul dezvoltarii sistemului de relatiilor internationale si, în general al internationalizarii pietelor s-a extins continuu si exponential si studiul finantelor, care astazi reprezinta un domeniu deosebit de complex si de actualitate.

Conceptul de finantele internationale poate fi definit pornind de la conceptul de fiscalitate, fiscalitate se bazeaza pe doua mari componente:

- politica fiscala (componenta sociala) – constând în ansamblul de decizii prin care se definesc si se determina prelevarile obligatorii

- dreptul fiscal (componenta juridica) – reprezinta ansamblul normelor juridice adoptate în scopul reglementarii tuturor activitatilor privind colectarea contributiilor obligatorii.

Fiscalitatea poate fi considerata un „rau necesar”.

Fiscalitatea este definita ca fiind acel sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului national cu ajutorul impozitelor si a taxelor, reglementate prin norme juridice.

Acest sistem este alcatuit din totalitatea:

- impozitelor,

- a taxelor,

- a contributiilor

- si a celorlalte categorii de venituri publice provenite de la persoane fizice si juridice care alimenteaza bugetele publice.

Impozitul reprezinta prelevarea fiscala asezata asupra patrimoniului si a circulatiei bunurilor si serviciilor. (exista unele asemenea prelevari numite impropriu taxa, deoarece reprezinta tot un impozit, de exemplu, TVA, taxa asupra mijloacelor de transport).

Taxele sunt sume banesti încasate de catre organele de stat, institutii publice sau alte entitati pentru diferite categorii de acte si serviciile prestate solicitantilor.

Contributiile sociale (numite si cotizatii sociale) reprezinta sume colectate în beneficiul organismelor de securitate sociala pentru alimentarea fondurilor publice destinate acoperirii cheltuielilor privind ocrotirea sociala.

O fiscalitate excesiva, aplicata pe baza unei politici fiscale nechibzuite, poate avea consecinte negative:

- cresterea fiscalitatii determina si o crestere a evazionismului

- cresterea fiscalitatii poate accentua o tendinta de a gasi cai „neortodoxe” de recuperare a sumelor platite cu titlu de impozit, de exemplu: cresterea preturilor, revendicarea unor salarii mai mari care sa compenseze scaderea puterii de cumparare

- cresterea fiscalitatii pate avea consecinte negative asupra competitivitatii întreprinderilor economice în sfera relatiilor economice internationale.

DREPTUL FINANCIAR SI FISCAL CA (NOUA) RAMURA DE DREPT

Dreptul financiar si fiscal este definit ca fiind ansamblul coerent de norme juridice elaborate si emise de institutiile UE cu scopul de a se asigura controlul comunitar asupra fiscalitati nationale a statelor membre (si a celor în curs de aderare, daca este cazul), de a se înfaptui politica de armonizare fiscala la nivelul tuturor tarilor comunitare si de a se implementa mecanismele contencioase legate de aceste aspecte.

Izvoarele dreptului financiar si fiscal comunitar sunt:

1. Conventiile internationale privind evitarea dublei impuneri – sunt de obicei conventii bilaterale încheiate între state cu privire în deosebi, la impozitul pe venitul persoanelor fizice si impozitul pe veniturile persoanelor juridice si, mai rar, impozitul pe avere. De obicei, asemenea conventii cuprind: definitii comune (acceptate si agreate de ambele parti), modalitatea de atribuire a veniturilor fiscale, aspecte privind schimbul de informatii între administratiile fiscale ale statelor semnatare, reglementari privind înfiintarea unor comisii bilaterale însarcinate cu examinarea si rezolvarea situatiilor aparute.

2. Tratatele comunitare – împreuna cu directivele si regulamentele comunitare impun conditii si conduite obligatorii pentru statele membre al Uniunii Europene, precum si celor aflate în curs de aderare. Aceste acte contribuie la armonizarea legislativa necesara concretizarii constructiei europene. Principalele obligatii ce revin statelor se refera la eliminarea taxelor vamale nationale, precum si a taxelor si a masurilor cu efect echivalent, armonizarea impozitelor indirecte.

Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa contine reglementari în Partea I Titlul VII „Finantele Uniunii” (art. I-53, art. I-54, art. I-55 si art. I-56), art. III-170, Partea a III-a Titlul VII „Prevederi financiare”.