Drept internațional public - curs 4

b)Cutuma internationala.Cutuma este cel mai vechi izvor al drept.internat., care multa vreme, a dominat proceul de formare a normelor sale. Ca urmare, o def.general-valabila a cutumei in orice sistem juridic se refera la o regula nescrisa dar cu caracter obligatoriu pt.subiectele de drept.Caracterul nescris constituie acea trasatura a cutumei care o distinge de izvoarele scrise ale drept., inclusiv cele ale drept.internat.Spre deosebire de tratat, care consittuie o manifestare expresa a acordului de vointa, cutuma este practica comuna generala, repetata timp indelungat si acceptata ca norma de drept de catre stat (opinio juris sive necesitatis).

Primul element al cutumei este practica comuna, repetata, a statelor in situatii analoage care poate duce la consacrarea unor reguli generale de conduita internat.Al doilea element al cutumei este durata in timp a acestei practici in decursul unei perioade coresp.Si, in sfarsit, elementul esential in formarea normelor cutumiare ale drept.internat. este recunoasterea de catre state a obligativitatii acesteia ca norma juridica. Recunoasterea sau adoptarea de catre state a unei reguli cutumiare ca norma a drept.internat. reprez.manifestarea tacita a acordului lor de vointa asupra acestei reguli. In art.38 pct.b, al Statutului Curtii Internat.de Justitie se mentioneaza cutuma ca “dovada a unei practici generale acceptata ca drept”.

In esenta cutuma implica un element material: o practica generalizata, uniforma sau concordanta, care se intinde pe o anumita perioada de timp si un element subiectiv, opinio juris, respectiv acceptarea de catre state a valorii juridice obligatorii a acestei practici.

In decursul vremii, prinipii, norme si institutii de drept internat.s-au format in practica statelor, timp de decenii si chiar secole. Pentru ca princip.suveranit., egalitatii, neamestecului, normele dreptului marii sau ale dreptului diplomatic si consular, au trebuit sute de ani sa se cristalizeze, ca reguli generale. In prezent cand ritmul evolutiei relatiilor internat.s-a accelerat si nevoile reglementarii juridice devin adesea urgente, elementul timp si-a diminuat insemnatatea in procesul formarii unei cutume.Normele cutumiare pot fi de aplicare generala ssau regionala. Jurisprudenta internat.a recunoscut si existenta unor cutume restrase, intre 2 state. O asemenea cutuma are insa o valoare limitata la statele respective.In raport cu tratatul internat.,cutuma prezinta dezavantaje evidente. Forta normativa a cutumei poate fi diferit interpretata si chiar contestata pt.ca statele prefera consacrarea normelor de drept internat.in forma precisa a tratatului.

Tratatul, prin dispozitiile sale, de regula scrise, inlatura in mare masura echivocul, confera stabilitate raporturilor interstatale si raspunde cerintelor de operativitate in desf.relatiilor de cooperare, in timp ce formarea unei cutume este o operatie lenta, cu aspecte de incertitudine. Asa se explica faptul ca statele prefera incheierea unor tratate care confirma, modifica sau abroga reguli cutumiare.Dreptul internat.contemporat a capatat un caracter preponderent conventional; tratatele bi sau multilaterale reiau sau codifica norme cutumiare. Cu alte cuvinte, influenta tratatului se exercita mult mai puternic asupra cutumei care si-a diminuat considerabil rolul sau in procesul normativ.

Cu toate ca in societatea internationala tratatul are anumite avantaje, sunt autori care sustin ca si in prezent cutuma continua sa-si pastreze insemnatatea si in unele imprejurari poate sa aiba prioritate fata de tratat. In sustinerea acestei afirmatii este invocat faptul ca tribunalul internat.,in caz de dubiu cu privire la prevederile unui tratat obligatoriu pt.parti, va interpreta tratatul in raport cu dreptul internat.cutumiar, a carui norma, daca are un caracter imperativ (jus cogens), va prevala fata de tratat.

Codificarea dreptului internat.contemporan.

Prin codificare se intelege gruparea si sistematizarea normelor de drept internat.existente.

Codificarea drept.internat.presupune operatiuni care se realizeaza dupa o metodologie si dupa criterii de coordonare bine stabilite.Ea contribuie la clasificarea normelor dreptului internat.,la transpunerea normelor cutumiare in norme conventionale, la precizia si autoritatea normelor si institutiilor sale, la participarea tuturor statelor la procesul de formare si dezvolt.a drept.internat.

Pana la ONU(1945),codificarea drept.internat.a cunoscut mai multe incercari si propuneri.Prin actul final al Congresului de la Viena (1815), au fost codificate norme privind regimul de navigatie pe fluviile internat.si rangurile diplomatice. O codif.importanta a regulilor cutumiare de purtare a razboiului ca si a mijl.pasnice de solutionare a diferendelor interstatale s-a realizat prin conventiile adoptate de cele 2 conferinte de la Haga, din 1899 si 1907.O incercare de codificare in problemele cetateniei, marii teritoriale si responsabiiatii statelor, in cadrul unei conferinte diplomatice convocate la Haga in 1930, sub egida Ligii Natiunilor, a ramas fara rezultat.

Dupa crearea ONU, procesul de codif.a drept.internat.intra intr-o etapa mai fertila, prin crearea unui cadru juridic si organizatoric adecvat.