Drept internațional public - curs 5

Mijloacele de determinare a regulilor de drept

Art.38 lit.d din Statutul Curtii Internat.de Justitie stabileste ca “mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept”: a)doctrina celor mai calificati specialisti in drept public ai diferitelor natiuni; b)hotararile judecatoresti; c)actele unilaterale ale statelor (legea nationala, declaratii oficiale); d)rezolutiile organizatiilor internat.

Doctrina.Opinia juristilor a caror competenta este recunoscuta pe plan international poate sa releve existenta si sa explice continutul unor norme de drept internat.Doctrina cuprinde si opiniile exprimate in documentele unor asociatii stiintifice internat.,cum ar fi Asociatiile de Drept Internat.sau Institutul de Drept Internat.de la Paris. Parerile doctrinarilor nu au valoare de interpretare dar ramn utile deoarece din studierea lucrarilor diferitilor autori, dintr-o epoca sau alta, coroborate cu practica statelor si documentelor vremii se poate constata existenta anumitor reguli de drept international si evolutia lor istorica. Opiniile individuale sau separate ale judecatorilor Curtii Internat.de Justitie, exprimate in legatura cu o decizie sau un aviz consultativ si publicate in documentele Curtii, reprezinta o deosebita insemnatate. Aceste opinii cuprind analize si aprecieri asupra unor norme sau institutii de drept internat.in legatura cu o afacere sau alta care au fost solutionate de Curtea Internat.de Justitie.

Hotararile judecatoresti internationale constituie acte de interpretare a tratatelor sau cutumelor in scopul aplicarii normelor de drept la o speta determinata. In acest sens in art.38 al Statutului Curtii Internat.de Justitie se defineste misiunea Curtii:”de a solutiona conform dreptului international diferendele care ii sunt supuse”.In solutionarea unui diferend judecatorul international indeplineste o functie de interpretare pt.a aplica, la situatia concreta dreptul conventional sau cutumiar existent si recunoscut al partilor in litigiu.Hotararile judecatoresti internationale nu pot indeplini in procesul normativ un rol creator, ci doar sa constate si sa explice sensul normelor juridice existente, invocate de partile in litigiu.

Hotararile tribunalelor internat.de la Nuremberg 1946 si Tokio 1948 au caracterul unor acte de constatare, interpretare si aplicare a regulilor existente ale dreptului internat.privind interzicerea crimelor de razboi, a crimelor contra pacii si umanitatii si raspunderea internat.a statelor si a persoanelor care, in calitate de agenti ai statului, au savarsit asemenea fapte ilicite.

Legea nationala ca expresie a unei manifestari unilaterale de vointa, poate exercita o influenta asupra procesului normativ internat.Incheierea unui tratat internat.include si manifestari unilaterale ale statelor, sub forma unor acte legislative privind ratificarea tratatului care confera acestuia forta obligatorie pt.statul respectiv.Normele de drept internat.acceptate de un stat se aplica pe baza actuui normativ de exprimare a consimtamantului (actul de ratificare, aderare)ele putand fi incorporate in actele legislative care le confera valoarea de norme ale dreptului intern.In afara legii nationale sunt si alte acte unilaterale ale statelor, ale organelor lor care pot avea insemnatate pt.dreptul internat.Hotararile judecat.ale instantelor nationale in probleme ale relatiilor externe pot constata existenta unei norme sau institutii determinate de drept internat.

Declaratiile oficiale ale statelor pot cuprinde constatarea existentei unei norme de drept internat.sau negarea acesteia.Declaratiile facute cu prilejul incheierii unui tratat pot defini o pozitie de principiu sau o interpretare unilaterala a normelor stabilite prin tratat.

Rezolutiile organizatiilor internatationale prin natura lor juridica sunt acte de interpretare si de confirmare a prevederilor cuprinse in tratatul de constituire a organizatiilor respective.Adoptate in baza si in limitele actului constitutive, rezolutiile nu au valoare juridica proprie si nu cuprind, de regula, obligatii immediate si directe pt.statele membre ale organ.De aceea rezolutiile organizatiilor internatationale au fost denumite de unii autori “recomandari internationale”,adica acte care invita, recomanda, fara a genera efecte juridice.

Rezolutiile adoptate pot avea insemnatatea unor mijloace auxiliare de constatare a dreptului in vigoare, in masura in care reafirma reguli juridice cuprinse in actul constitutiv al unei organizatii. In acest sens, o insemnatate deosebita pt.procesul normativ general prezinta rezolutiile Adunarii Generale si ale Consiliului de Securitate al ONU care formuleeaza principii si norme generale ale relatiilor dintre state.

Termenul de “recomandare” prevazut de Carta ONU desemneaza atat rezolutii cu valoare doar moral-politica, fara efecte juricie, cat si rezolutii care genereaza consecinte juridice, ce pot merge pana la forta obligatorie pt.destinatar.Admiterea unui stat ca membru al organiz.se face printr-o hotarare a Adun.Gener.,la recomandarea Consiliului de Securitate.Recomandarea Consil.de Securitate are, in acest caz, insemnatatea unui act prealabil, necesar si obligatoriu pt.Adunarea Generala in adoptarea hotararii sale de admitere.

In problemele interne ale organizanizatiilor,cum ar fi admiterea de noi membri, aprobarea bugetului, suspendarea sau excluderea din organizatie, Adunarea Generala adopta hotarari care au caracter obligatoriu.In problemele mentinerii pacii si securitatii internatationale, ale cooperarii intre state, Adunarea Generala si Consiliul de Securitate adopta rezolutii care pot avea consecinte diferite.

Hotararile Consiliului de Securitate privind exercitarea functiilor sale de aparare si restabilire a pacii internat.au forta obligatorie pt.statele membre.Rezolutiile adoptate de Adunarea Generala sau Consil.de Securitate in solutionarea pasnica a diferendelor dintre state pot genera consecinte juridice indirecte care prin caracterul lor sunt recomandari. Neindeplinirea unei astfel de recomandari poate duce la agravarea diferendului si la crearea unei amenintari pt.pacea internationala. In acest caz Consiliul de Securitate poate interveni,invitand,recomandand sau chiar cerand partilor, printr-o rezolutie obligatorie, indeplinirea masurilor si principiilor recomandate. Neindeplinirea recomandarilor facute justifica adoptarea de catre Consiliul de Securitate a unor masuri de constrangere si adoptate prin acordul statelor membre.