Drept Penal

Obiective

Cursul îsi propune sa asigure cunoasterea de catre studenti a

infractiunilor prevazute în Codul penal, în legile speciale si legile

extrapenale, precum si sursele de documentare recent publicate.

SEMESTRUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Definitie. Partea speciala a dreptului penal este acea diviziune ce

cuprinde ansamblul normelor penale prin care sunt stabilite faptele ce

constituie infractiuni, precum si sanctiunile aplicabile persoanelor vinovate

de savârsirea acestora.

Sistematizare. Legiuitorul a sistematizat normele în partea speciala a

Codului penal, folosind criteriul obiectului juridic generic, în alte cuvinte,

criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme – lezate sau puse în pericol

– prin savârsirea faptelor incriminate. În raport cu aceasta gândire, au fost

alcatuite 11 grupuri mari de infractiuni – individualizate prin denumirea

„titluri”–, grupuri organizate în continuare, dupa caz, în subdiviziuni –

„capitole” si „sectiuni”. Succesiunea incriminarilor a fost ordonata pe

criteriul importantei relatiilor sociale care fac obiectul ocrotirii penale,

respectiv pe o scara descrescatoare, de la cel mai important spre mai putin

important, de la cel mai grav spre o gravitate redusa. De la aceasta

ierarhizare a grupurilor de infractiuni fac exceptie infractiunile reglementate

de Titlurile X si XI, al caror obiect juridic priveste relatiile de ordin special,

care nu pot intra în ierarhizarea relatiilor sociale obisnuite. Normele

cuprinse în legile penale speciale si în legile extrapenale nu sunt

sistematizate, nu au fost supuse operatiunii de codificare.

Sediul. Normele speciale de drept penal îsi au sediul în Codul penal

– de la art. 155 la art. 361 – si în 127 (la data de 08.03.2004) legi penale

speciale si legi extrapenale.

* Actiuni de subminare economica sau politica a statului. Cunoscute

în doctrina sub denumirea de actiuni de „subversiune”, acestea constau în

activitati desfasurate în scopul dezorganizarii economiei nationale, a

fortelor armate ori a celor de ordine, al discreditarii autoritatilor publice, al

deformarii imaginii tarii în exterior.

* Secret de stat. Potrivit prevederilor art. 15, lit. d) din Legea

nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, „informatiile secrete

de stat sunt acele informatii care privesc securitatea nationala, prin a caror

divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii”.

17

* Atentat. Actiune materiala si violenta îndreptata împotriva

persoanei. Notiunea „atentat” însumeaza în ea si are în vedere atât acea

actiune dusa pâna la capat, prin urmare actiunea care a produs efectiv

uciderea sau vatamarea corporala a persoanei, cât si încercarea actiunii,

adica începerea actiunii de ucidere ori de vatamare corporala.

* Actiune armata. Actiune de atacare a sediului unei institutii publice

de interes central sau local de catre un ansamblu de persoane înarmate.

* Propaganda. Raspândirea, în mod sistematic, sau apologia unor

idei, conc eptii sau doctrine cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti.

2. Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Infractiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relatiile

sociale privind ocrotirea si apararea statului. Aceste relatii sociale sunt cele

formate în legatura cu valorile sociale fundamentale care conditioneaza

siguranta statului, în care sunt implicate asemenea valori, si anume –

unitatea, integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta nationala,

ordinea constitutionala.

Obiectul material. Infractiunile contra sigurantei statului sunt, de

regula, lipsite de obiect material. Exceptie de la aceasta caracteristica

generala fac unele fapte de tradare prin ajutarea inamicului – al caror obiect

material îl constituie aeronave, aparate, armament, diverse valori etc.

predate sau procurate adversarului –, de tradare prin transmitere de secrete

– documente sau date care constituie secrete de stat puse la dispozitia unei

puteri straine ori agentilor acesteia –, de atentat care pune în pericol

siguranta statului sau de atentat contra unei colectivitati – corpul

persoane i/persoanelor asupra carora se actioneaza.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste

infractiuni, neparticularizat printr-o anume calitate, el putând fi deci orice

persoana. La alte infractiuni însa, subiectul activ este calificat, absenta

calitatii pretinse în textul de lege fiind de natura a conduce la o alta

încadrare juridica. Astfel, la infractiunea de tradare, în toate cele trei

modalitati normative ale acesteia, subiectul activ are calitatea de cetatean

român sau de persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului

nostru; la infractiunile de spionaj si actiuni dusmanoase contra statului

calitatea autorului este de cetatean strain sau de persoana fara cetatenie si

nedomiciliata pe teritoriul român; în sfârsit, subiectul activ al infractiunilor

de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului este functionar.