Drept Penal General

CAPITOLUL I

INFRACTIUNEA

Sectiunea I

NOTIUNEA GENERALA DE INFRACTIUNE

SI TRASATURILE EI

1.- Infractiunea – institutia fundamentala a dreptului penal.

Infractiunea, ca institutie fundamentala, presupune un ansamblu de norme penale prin care se reglementeaza în general, conditiile de existenta si trasaturile caracteristice comune tuturor infractiunilor descrise în legea penala.

2.- Definitia infractiunii si importanta definirii legale a acesteia.

Infractiunea este în general privita din 2 puncte de vedere, fie ca fenomen social fie ca fenomen juridic.

Considerata ca fenomen social, notiunea de infractiune evolueaza ca si notiunea de moralitate.

Ca fenomen juridic, infractiunea este o fapta – o actiune sau o omisiune – imputabila autorului sau. Ceea ce caracterizeaza infractiunea ca fenomen juridic este pe de o parte, incriminarea si pe de alta parte prevederea, în lege, a unei pedepse pentru savârsirea ei.

Definitia legala a infractiunii constituie un instrument deosebit de util pentru practicienii dreptului care, raportând faptele concrete savârsite la conceptul legal de infractiune, vor fi în masura sa stabileasca daca acestea au sau nu un caracter infractional. Definitia generala de infractiune are un rol primordial în delimitarea sferei ilicitului penal de ilicitul extrapenal si serveste drept ghid pentru legiuitorul însusi în elaborarea de noi norme de drept penal prin care se incrimineaza anumite fapte ca infractiuni, precum si în scoaterea de sub incidenta legii penale a acelor fapte care nu mai prezinta pericol social.

Sectiunea a-II-a

TRASATURILE ESENTIALE ALE INFRACTIUNII

1.- Fapta care prezinta pericol social

Notiunea de pericol social

Prin pericol social al unor acte de conduita întelegem particularitatea acestora de a aduce atingere sau periclita unele valori sociale, de un anumit interes pentru societate. Valorile sociale, a caror vatamare sau periclitare atribuie relevanta penala faptelor prin care li s-a adus atingere sunt enumerate în art. 1 C.p. si anume: statul român, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia etc.

1.2.- Elementele pericolului social

Pentru a fi relevant din punct de vedere penal, pericolului social i se cere sa îndeplineasca 2 cerinte – care ar putea fi sintetizate dupa cum urmeaza:

a.- Pericolul social trebuie sa fie generat de savârsirea unei fapte.

Fapta – este un act de conduita a omului, având o existenta materiala obiectiva.

Actiunea – este o forma de manifestare concretizata în acte, gesturi.

Inactiunea – consta într-un comportament pasiv, în omisiunea faptuitorului de a îndeplini o obligatie legala si a face astfel ca în lumea exterioara sa survina o schimbare datorita actionarii unei energii care trebuie anihilata prin interventia acestuia.

b.- Pericolul social sa fie de o asemenea gravitate încât pentru combaterea faptei care l-a generat sa fie necesara aplicarea unei pedepse.

1.3.- Felurile pericolului social

a.- Pericolul social generic sau abstract caracterizeaza toate faptele ce apartin unui anumit tip particular de infractiune si este evaluat de legiuitor în abstracto, prin folosirea tuturor datelor ce-I stau la dispozitie în momentul incriminarii sau atunci când se pune problema modificarii legii penale.

b.- Pericolul social specific sau concret caracterizeaza o fapta – apartinând unui tip particular de infractiune efectiv savârsita si este evaluat in concreto de organele de urmarire penala si de instantele de judecata în raport cu unele elemente si date, de asemenea, concrete, cum ar fi : urmarea efectiv survenita ori care s-ar fi putut produce, împrejurarile comiterii actiunii ori inactiunii, mobilul determinat si scopul urmarit de faptuitor.

1.4.- Fapta care nu prezinta gradul de pericol social

al unei infractiuni

A). Necesitatea institutiei. Prevederea în legea penala a unei fapte ca infractiune este rezultatul stabilirii de catre legiuitor a pericolului social abstract al acelei fapte si totodata, a necesitatii sanctionarii ei penale. La evaluarea acelui pericol social legiuitorul a tinut seama de criteriile generale ce au stat la baza determinarii în mod generic a acestuia, iar constatarea lui presupune ca în concret, sa-si vadeasca existenta pentru ca numai aceasta împrejurare face necesara incriminarea si pedepsirea faptei respective.