Drept penal român

Obiectul dreptului penal

Obiectul dreptului penal il constituie relatiile de aparare sociala, relatii ce se nasc intre membrii societatii pentru respectarea de catre acestia a unor valori cum sunt persoana cu drepturile sale, linistea si ordinea publica, insasi societatea in intregul ei.

Dupa aparitia statului si dreptului, relatiile de aparare sociala constituie obiect de reglementare pentru dreptul penal care prin normele sale arata fapte periculoase pentru valorile sociale – infractiunile – si sanctiunile penale aplicabile persoanelor care savarsesc astfel de fapte.

Intr-o opinie, se sustine ca obiectul dreptului penal il constituie relatiile sociale de represiune penala, relatii ce se stabilesc dupa savarsirea infractiunii, intre stat si infractor, prin care statul are dreptul si obligatia sa suporte pedeapsa.

In cea de a doua opinie, obiectul dreptului penal are o sfera mai intinsa cuprinzand nu numai relatiile de conflict ci si cele de cooperare, de conformitate, stabilite prin norme penale.

Scopul dreptului penal

Dreptul penal are ca scop apararea impotriva infractiunilor, a valorilor sociale esentiale ale societatii. Asa cum se arata in art. 1 din actualul Cod penal, prin legea penala, se apara impotriva infractiunilor Romania , suveranitatatea, independenta si unitatea statului, persoana si drepturile acesteia, propietatea precum si intreaga ordine de drept.

Enumerarea valorilor sociale ce sunt aparate prin legea penala impotriva infractiunilor fiind exemplificativa, permite sa fie cuprinse si alte valori sociale,ce au fost consacrate prin Constitutia Romaniei din 1991.

Scopul dreptului penal este pus in evidenta de politica penala cu care aceasta se afla intr-o legatura indisolubila, dreptul penal fiind principalul instrument de realizare a politicii penale.

Izvoarele dreptului penal

Notiune

In general prin izvor al dreptului se intelege forma juridica pe care o imbraca o norma pentru sa deveni obligatorie.

Avand in vedere ca prin normele de drept penal trebuie combatut fenomenul periculos al infractionalitatii, pentru pararea valorilor sociale esentiale, prin prevederea celei mai grele raspunderi juridice – raspunderea penala-pentru infractiuni comise, izvoarele dreptului penal sub raportul formei prezinta particularitatea ca pot fi exprimate numai prin legi. Sensul notiunii de lege ca izvor al dreptului penal este acela, de act cu caracter normativ adoptat de Parlamentul Romaniei, dupa o procedura specifica - care cuprinde norme prin care sunt reglementate cu o forta juridica superioara relatiile sociale din diferite domenii.

Cadrul izvoarelor dreptului penal

Preliminarii

Normele de drept penal pot fi cuprinse numai in legi. Opinii privind gruparea tuturor dispozitiilor cu caracter penal intr-un singur cod au existat mai cu seama in perioada de pregatire a codului penal actual. Argumente in favoarea gruparii tuturor normelor de drept penal intr-un singur cod aveau in vedere scopul si functiile dreptului penal, posibilitatea de cunoastere a tuturor dispozitiilor penale de catre toti destinatarii legii penale, o usurare a aplicarii acestuia.

Solutia gruparii tuturor dispozitiilor penale intr-o lege unica –cod - nu a fost acceptata de legiuitorul penal roman din 1968 si se pare ca nici nu va putea fi adoptata caci avantajele aduse sunt prea mici fata de neajunsurile ce le creaza.

Consideram totodata ca includerea tuturor dispozitiilor de drept penal in odul penal ar fi presupus si introducerea unor texte interpretative cu privire la termenii ori expresiile folosite la incriminarea faptelor din domenii specifice ale vietii sociale si drept consecinta invadarea codului penal de texte interpretative.

Fata de aceste incovienente solutia legiuitorului roman a fost de a lasa ca o parte din incriminari sa figureze in legile care reglementeaza realtiile sociale din acel domeniu specific al vietii sociale.

In codul penal au fost incriminate fapte periculoase care au o evolutie lpermanenta, iar normele se adreseaza tuturor indivizilor sau aproape tuturor.

In legile penale spciale si legile nepenale cu dispozitiuni penale au fost incriminate fapte care savarsesc in domeniile vietii sociale unde evolutia este mai rapida, schimbarile sunt mai frecvente. Exemplu: circulatia pe drumurile publice, fondul silvic s.a.m.d., ca si faptele ce privesc o sfera restransa de indivizi, de exemplu in domeniul viei si vinului, pomiculturii, pisciculturii si pescuitului, economia vanatului si vanatoarea s.a.m.d.

In stabilirea faptelor ce vor fi incriminate in codul penal ori in legile nepenale cu dispozitiuni penale legiuitorul poate folosi si alte criterii.

Izvoarele dreptului penal in special

Codul penal este structurat pe doua parti: partea generala si partea speciala.

Partea generala cuprinde opt titluri: legea penala si limitele ei de aplicare; infractiunea; pedepsele; inlocuirea raspunderii penale; minoritatea; masurile de siguranta; cauzele care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii; intelesul unor termeni sau expresii.

Se poate afirma ca in partea generala sunt cuprinse toate normele cu caracter general.

Partea speciala este structurata pe unsprezece titluri:

infractiuni contra statului; infractiuni contra persoanei; infractiuni contra avutului personal sau particular; infractiuni contra avutului public; infractiuni contra autoritatii; infractiuni care aduc atingere organizatiilor obstesti sau altor activitati reglementate de lege; infractiuni de fals; infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice; infractiuni care aduc atinfgere unor relatii privind convietuirea sociala; infractiuni contra capacitatii de aparare a Romaniei; infractiuni contra pacii si omenirii.