Dreptul Comerțului Internațional

Capitolul I 5

Noţiunea, izvoarele şi principiile dreptului comerţului internaţional 5

Secţiunea I 5

Capitolul I

Noţiunea, izvoarele şi principiile dreptului comerţului internaţional

Secţiunea I

Definirea dreptului comerţului internaţional

Dreptul comerţului internaţional reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile comerciale internaţionale şi de cooperare economică şi tehnico – ştiinţifică internaţionale, în care părţile se află pe poziţie de egalitate juridică .

Secţiunea a II – a

Raporturile juridice, conţinutul şi metoda de reglementare a dreptului comerţului internaţional

2.1. Raporturile juridice de dreptul comerţului internaţional

Aceste se stabilesc între:

- persoane fizice şi persoane juridice;

- între state suverane şi egale în drepturi;

- între state şi organizaţii interguvernamentale;

- între organizaţii interstatale;

- între state suverane şi comercianţi;

- între stat şi subiecte de drept privat străine;

- între comercianţi personae fizice şi persoane juridice din diferite state, în calitate de poarticipanţi nemijlociţi la activitatea de comerţ internaţional.

2.2. Conţinutul dreptului comerţului internaţional

Conţinutul dreptului comerţului internaţional este format , în principal, din norme de drept material. În acesta se regăsesc norme juridice de drept commercial, civil, procesual civil ş.a.

2.3.. Metoda de reglementare a dreptului comerţului internaţional

Metoda de reglemantare este cea de egalitate juridică a părţilor, normele juridice ale dreptului comerţului internaţional aparţinînd, în majoritatea lor dreptului privat.

Secţiunea a III – a

Obiectul dreptului comerţului internaţional

Obiectul dreptului comerţului internaţional este constituit din raporturile juridice, care au caracter comercial, cât şi internaţional

Comercialitatea reprezintă calitatea unui raport juridic de a fi commercial.

În definirea comercialităţii se cunosc două conceptii specifice: concepţia subiectivă şi concepţia obiectivă.

Concepţia subiectivă are în vedere calitatea participandului la raportul juridic, potricit căreia operaţiunile efectuate de un comerciant în exercitarea profesiei sale sunt socotite acte sau fapte comerciale . Se are în vedere numai calitatea de comerciant.

Calitatea de comerciant determină o prezumţie legală de comercialitate.

Concepţia subiectivă are în vedere obiectul reglementării juridice, adică activitatea comercială ; actele şi faptele de comerţ sunt operaţiunile pe care legea le determină ca atare indiferent de calitatea şi voinţa părţilor.

Concepţia mixtă , potrivit căreia comerciantul se determină după natura actelor pe care le efetuează, iar natura actelor este dependentă de calitatea persoanei care le exercită.

Caraterul internaţional se defineşte prin prezenşa elementului de extraneitate şi de specificul operaţiunii.

Secţiunea a IV – a

Actele şi faptele de comerţ internaţional

4.1 Noţiunea de acte şi fapte de drept internaţional

Prin acte şi fapte de comerţ se înţeleg opraţiunile comerciale şi de cooperare economică şi tehnico – ştiinţifică internaţională, care guvernează obligaţiile juridice.

4.2 Criterii de distincţie

În doctrină s – au propus mai multe criteerii pentru calificarea actelor şi faptelor de comerţ: criteriul circulaţiei, criteriul întreprinderii, şi criteriul speculaţiei.

4.3 Clasificarea actelor şi faptelor de comerţ

După conţinutul lor actele şi faptele de comerţ se clasifică în următoarele categoerr: obiective, subiective şi mixte.

4.4 Actele şi faptele de coperare economică şi tehnico – ştiinţifică internaţionalăî.

Actele şi faptele de cooperarea se desfăşoară în domenii de interes reciproc, cum ar fi: industria, agricultura, transporturilşe, telecomunicaţiile etc.