Dreptul Comunicării Sociale

CAPITOLUL I

DEFINIREA DREPTULUI SI DREPTUL COMUNICARII SOCIALE

1. Definirea dreptului

Orice analiza presupune definirea, implicit stabilirea unei definitii si de aceea este necesar sa facem o scurta incursiune doctrinar-juridica. Se considera ca Dreptul a aparut in Orientul antic, iar aceasta presupunere este sustinuta si dovedita de existenta codurilor de legi antice, dintre care enumeram : codul Hamurapi in Babilon, codul MU in China antica, codul MANU in India antica. In acea perioada juristii erau preocupati in special cu elaborarea si aplicarea codurilor, mai mult decat cu stabilirea definitiilor si cu aspectele de natura doctrinara. Aceasta atitudine o regasim si in perioada cand in Europa apar primele reglementari de tipul codurilor precum Legile lui Lycurg in Sparta, Legile lui Dracon si Solon in Statul Atena, Legea Salica la Franei, Legea celor XII Table in Roma antica.

Pentru asigurarea legaturii dintre practica si teorie si intrucat dreptul pozitiv de tip etnic se afla in evolutie, avand ca fundament si ca termen de comparatie ideile, teoriile si doctrinele din filosofia greaca, juristii romani au inceput sa formuleze definitii, cum este celebra definitie a dreptului elaborata de juristconsultul CELSUS si care se enunta : “ ins est ars boni et aequi” (dreptul este arta binelui si a echitatii) ; se luau in considerare cu predilectie, valorile morale si, sub influenta doctrinelor filosofice grecesti, categoriile entice.

Pe parcursul istoric, studiind dreptul si regulile juridice, fiecare doctrina juridica a formulat definitii. De exemplu, juristul german R von Ihering – pentru care fundamentul dreptului il reprezinta interesul legalmente protejat – defineste dreptul ca : forma in care statul isi organizeaza, prin constrangere, conditiile de viata in societate. Reputatul jurist Eugeniu Sperantia definea dreptul : un sistem deductiv de norme sociale destinate ca, printr-un maximum de justitie realizabila, sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup determinat. In America, autorul H.Bergman scria ca : Dreptul este unul dintre cele mai profunde concerne ale civilizatiei omului pentru ca el ofera protectia contra tiraniei si anarhiei, este unul dintre instrumentele principale ale societatii pentru conservarea libertatii si ordinii impotriva amestecului arbitrar in interesele individuale.

Putem astfel defini dreptul ca un ansamblu de reguli si norme juridice, formulate pe baza constiintei juridice legitimate de recunoasterea colectiva, elaborate si garantate de puterea publica dupa proceduri specifice care incorporeaza valori si principii juridice ce au ca scop coordonarea relatiilor interumane din cadrul societatii, intr-un climat favorabil co-existentei libertatilor si apararea drepturilor fundamentale ale omului.

Dreptul se afla in directa relatie cu morala, religia, traditiile si cutumele grupurilor din societate, ori ale societatii in ansamblul sau, cu evolutiile inregistrate de stiinta si tehnica, cu toate componentele culturii si cu fiecare stadium inregistrat de civilizatia umana. Influenta acestori factori asupra Dreptului, pe diferite segmente, a condus la formarea tipologiilor juridice (dreptul romano-germanic, dreptul anglo-saxon, dreptul traditional si religios) ori la specializarea institutiilor juridice (formarea unor noi ramuri de drept : dreptul civil, dreptul penal, dreptul familiei, dreptul transporturilor, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul proprietatii intelectuale, dreptul administrativ, dreptul concurentei, dreptul comunicarii, dreptul comunitar etc.)