Dreptul Muncii

Rolul si insemnatatea. Dreptului muncii in sistemul de drept român

Dreptul muncii este ramura de drept care cuprinde normele juridice aplicabile relatiilor de munca individuale si colective ce se nasc intre patroni si salariati cu ocazia prestarii muncii .

Prestarea muncii se realizeaza in cadrul unor raporturi sociale, care reglementate de normele juridice, devin, de regula, raporturi juridice de munca.

Munca reprezinta activitatea umana specifica, manuala si/sau intelectuala, prin care oamenii utilizeaza aptitudini personale in vederea satisfacerii necesitatilor lor.

Relatiile de munca reprezinta relatiile sociale care se formeaza intre oameni in procesul de prestare a muncii. Din ansamblul acestor relatii de munca, sunt reglementate si li se aplica normele dreptului muncii, numai acelor relatii care se stabilesc ca urmare a unui contract de munca .

Pentru a stabilii obiectul dreptului muncii, vom analiza cele doua situatii în care se poate presta munca :

Munca în cadrul unor raporturi juridice de munca

Munca în afara unor raporturi juridice de munca

Munca în cadrul unor raporturi juridice de munca

Raporturile juridice de munca reprezinta relatiile sociale reglementate prin norme legale, ce iau nastere între o persoana fizica, denumita salariat si un angajator, persoana juridica sau persoana fizica, ca urmare a prestarii unei anumite munci de catre salariat in folosul angajatorului, care se obliga sa plateasca o suma de bani si sa asigure conditii necesare prestarii acelei munci.

Principala forma a raportului juridic de munca il reprezinta contractul de munca. Contractul de munca care se caracterizeaza prin faptul ca una din parti este intotdeauna o persoana fizica, care se obliga sa presteze o munca în folosul celeilalte personae, fie juridica, fie fizica, care îsi asuma la rândul ei, obligatia de a o plati si de a-i asigura conditii optime de munca.

Tot in aceasta categorie intra mai intra: raporturile de munca( de serviciu) ale functionarului public civil sau militar, raporturile de munca ale persoanelor care detin demnitati publice, raporturi de munca ale membrilor cooperatori care au calitatea exclusive de salariat.

Spre deosebire de celelalte raporturi juridice de munca, raporturile nascute in baza incheierii contractului de munca, au urmatoarele caracteristice: persoana care presteaza munca este intotdeauna o persoana fizica, sub aspectul ambelor subiecte – raportul juridic de munca are o natura personala(intuitu personae), prestarea muncii se face continuu- având un caracter succesiv, salariatul se afla intr-un raport de subordonare , raportul de munca are caracter oneros-plata poarta denumirea de salariul, angajatorul are putere de a da directive- de a controla si de a sanctiona.

Munca în afara unor raporturi juridice de munca

În aceasta categorie se inscriu : munca voluntara, munca desfasurata în baza unor obligatii legale, munca efectuata în cadrul unui raport juridic civil, munca desfasurata in cadrul unui raport comercial, munca desfasurata in cadrul unui raport societar.

O categorie aparte a acestor raporturi o constituie munca desfasurata in baza unor reglementari legale de sine statatoare – profesiuni liberale :avocat, notar public, executor judecatoresc, expert criminalist, consilier in proprietate industriala, medic, expert contabil, etc.

IZVOARELE DREPTULUI MUNCII

Notiunea de izvor semnifica, în general, sursa ori originea unui lucru sau al unui fenomen, dar in acelasi, semnifica si documentul, textul original, istoric, stiintific, pe care se întemeiaza o anume judecata, concluzie, sustinere, opinie despre ceva pus în discutie.

Izvoarele sunt manifestari ale relatiilor sociale care genereaza norma juridica. Pentru a-si realiza rolul lor de organizare a vietii sociale, normele juridice sunt exprimate în anumite forme, proprii dreptului, care în functie de organul emitent pot fi: legi, ordonante, hotarâri, etc si care generic poarta dennumirea de acte normative.

Dreptul muncii este alcatuit din ansamblul actelor normative (legi, ordonante, hotarâri ale guvernului, ordine si instructiuni ale ministrilor) care reglementeaza relatii sociale de munca, care in acest fel devin raporturi juridice de munca.

Curte Constitutionala a consfiintit necesitatea reglementarii raporturilor de munca prin Decizia nr.40/2001 ” reglementarea legala a raporturilor de munca, a drepturilor si obligatiilor angajatorilor si ale salariatilor, precum si a modalitatii de exercitare a acestora este necesara si într-o societate organizata pe baza principiilor economiei de piata”.

Izvoarele dreptului muncii sunt de doua categorii :

1. Izvoare comune cu ale celorlalte ramuri de drept

2. Izvoare specifice dreptului muncii, care pot fi împartite în izvoare interne si izvoare internationale.

IZVOARE COMUNE

Actele normative

Constitutia

Legile

Ordonantele Guvernului

Hotarârile Guvernului

Constitutia reprezinta legea fundamentala si, prin urmare, cel mai important izvor de drept, având ca principal obiectiv fixarea cadrului general al ordinii de drept, cocretizând, în cel mai înalt grad, ideea de justitie si totodata enumera principalele acte normative, precizând si organul care le emite.

Jurisprudenta (practica judiciara)- nu constituie izvor de drept în domeniul dreptului muncii(ius non faciat iudex).

Cu toate acestea, deciziile Curtii Constitutionale prin care s-a declarat neconstiutional un text sau o lege, au caracter obligatoriu si sunt opozabile tuturor.