Dreptul Muncii

Dreptul comunitar al muncii – curs I

Raportul juridic – o relatie sociala guvernata de o normă juridică.

Contractul individual de muncă – convenţia încheiată între angajator, de regulă o persoană jur., şi salariaţi, aceştia fiind întotdeauna o pers. fiz., prin care salariatul se obligă să presteze munca în beneficiul şi sub autoritatea angajatorului, iar angajatorul se obligă, la rândul lui, să creeze condiţiile necesare pt desfăşurarea activităţii şi să plătească salariul ca şi contravaloare a muncii prestate.

Prin încheierea CIM ia naştere raportul jur. de muncă. Elementele esenţiale ale acestui raport sunt:

1. prestarea muncii – obligaţie fundamentală a salariatului;

2. plata salariului – oblig. fundam. a angajatorului;

3. raportul de subordonare dintre angajator şi salariat;

4. elementul temporal – munca trebuie să fie prestată cu un anumit caracter de continuitate pt a putea constitui obiect al CIM.

Trăsăturile caracteristice ale CIM:

- este un act jur. numit;

- este bilateral (are doar 2 părţi) – angajatorul şi salariatul;

- este un contract comutativ;

- este un contract cu titlu oneros – a,bele părţi urmăresc un interes;

- este un contract cu prestaţii succesive – pt neîndeplinirea sau îndeplinirea culpabilă a obliugaţiilor asumate prin contract sancţiunea ce intervine este rezilierea, aceasta producând efecte numai pt viitor;

- este un contract sinalacmatic – crează obligaţii interdependente părţilor contractante;

- este un raport de subordonare juridică şi economică ître salariat şi angajator – delimitează CIM de toate celelalte contracte în temeiul cărora se prestează activităţi.

În acest raport de subordonare, angajatorul îşi exercită 3 prerogative:

1. prerogativa organizatorică;

2. prerogativa de directivare;

3. prerogativa de control sau de sancţionare a salariatului.

Ca instrumente juridice prin care se materializează în drept cele 3 prerogative în raport cu salariatul avem regulamentul de organizare şi funcţionare, regulamentul intern (conţine drepturile şi obligaţiile angajatorului şi salariaţilor), fişa postului, notele interne, instrucţiunile de lucru şi dispoziţiile scrise.

Regulamentul intern trebuie să cuprindă următoarele clauze:

- repartizarea programului de lucru;

- măsuri de sănătate şi securitate în lucru;

- reguli privind nediscriminarea în relaţiile de muncă;

- modalitatea de soluţionare a unei cereri formulate de salariat;

- protecţia maternităţii la locul de muncă;

- drepturi şi obligaţii ale ambelor părţi;

- fapte ce constituie abateri disciplinare.

Trebuie adus la cunoştinţa tuturor salariaţilor şi afişat la locul de muncă. Salariatul care se consideră nedreptăţit de clauzele raportului intern se poate adresa instanţei de judecată în termen de 30 de zile de la data când a luat la cunoştinţă clauzele respective.

Dreptul comunitar al muncii - curs II

Condiţiile de valabilitate necesare la încheierea CIM:

- capacitatea părţilor;

- consimţământul părţilor;

- cauza;

- obiectul.

Capacitatea jur. – de folosinţă;

- de exerciţiu.

Capacitatea de folosinţă: aptitudine generală şi abstractă a persoanei de a fi titular de drepturi subiective civile.

Capacitatea de exerciţiu: exerciţiul capacităţii de folosinţă, persoana putând să încheie singură acte ce produc efecte juridice. Se dobândeşte la 18 ani, între 14 şi 18 ani minorul având o capacit. de exerc. restrânsă, el putând încheia acte jur., dar numai alături de reprezentantul său legal.

D.p.d.v. al CIM, capacit. jur. trebuie analizată distinctfaţă de angajator sau angajat.

1. angajatorul ca pers. jur. – capacit. de fol. este guvernată de principiul specialităţii, adică pers. jur. poate încheia acte juridice doar în concordanţă cu scopul pt care s-a înfiinţat.

D.p.d.v. al capacit. de exerc.este important de cunoscut care este organul de conducere al pers. jur., deoarece numai acesta are competenţa legală de a încheia acte juridice care să-i fie opozabile pers. jur. însăşi.

2. angajatorul ca pers. fiz. – trebuie să aibă capacit. deplină de exerc.(18 ani). Atunci când exercită o activitate profesională producătoare de venituri, pers. fiz. autorizată poate încheia CIM cu excepţia pers. fiz. independente şi a întreprinderilor familiale. Legea limitează acestora din urmş chiar capacit. de fol., precizând în mod expres că, pt desfăşurarea activităţilor pt care au fost autorizate, acestea nu pot încheia CIM. Acest lucru face referire la comercianţi.

Legiuitorul a instituit un tratament diferit pt comercianţii pers. fiz. deoarece, aceştia beneficiază de un regim fiscal mai avantajos decât al comercianţilor pers. jur.

Capacit. pers. fiz. de a fi salariat – se dobândeşte la 16 ani. Între 15 şi 16 ani copilul poate încheia CIM, însă numai pt anumite activităţi şi numai cu acordul prealabil al ambilor părinţi sau al reprezentantului legal.

Consimţământul – exteriorizarea hotărârii de a încheia acte ce produc efecte jur. Alături de cauză, consimţământul formează voinţa jur. Pt a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie să fie neviciat şi serios. Viciile de consimţământ care operează în cazul CIM sunt eroarea, dolul şi violenţa.

Obiectul CIM – constă în principalele prestaţii la care se obligă părţile. Trebuie să fie legal, posibil, real, determinat sau determinabil şi moral.