Dreptul Muncii - Contractul Individual de Munca

CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA

Definiţie: Contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumită salariu. Art. 10 CM

Elementele contractului invidividual de munca: pentru salariat sunt prestarea muncii in folosul si sub autoritatea angajatorului(subordonare generala) si pentru angajator obligatia de plata a salariului si asigurarea conditiilor necesare desfasuratii activitatii.

Caracteristicile contractului individual de muncă:

1. Este un act juridic – reprezintă o manifestare de voinţă a două persoane făcută în scopul creări de drepturi şi obligaţii reciproce.

2. Are un caracter juridic bilateral. Are întodeauna numai şi numai două părţi: angajatul şi angajatorul.

3. Este un contract numit. Este definit prin prevederile Codului muncii.

4. Are un caracter sinalagmatic. Părţile se obilgă una faţă de cealaltă adică dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce, cauza obligaţiei uneia dintre părţi constituind-o executarea obligaţiei celeilalte părţi.

5. Are un caracter consensual. Se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, nefiind necesară forma scrisă pentru formarea valabiliă a contractului. Forma scrisă este necesară doar pentru probaţiune, ad probationem şi nu ad validitatem.

6. Are un caracter oneros. Prin încheierea sa părţile obţin reciproc un avantaj. Obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte părţi.

7. Are un carcter comutativ atât prestaţia angajatului cât şi a angajatorului sunt cunoscute de la început.

8. Are un caracter personal – „intuitu personae” la încheierea sa se iau în considerare calităţile persoanei care urmează să presteze munca şi respectiv a condiţiilor pe care le oferă angajatorul. Eroarea asupra persoanei duce la anularea contractului.

9. Este un contract cu executare succesivă: executarea lui se realizează în timp, prin prestaţii succesive: munca din partea salariatului şi salariul din partea angajatorului.

10. Nu poate fi afectat de o condiţie suspensivă (naşterea efectelor acestui contract nu este legată de un eveniment viitor şi nesigur) sau de o condiţie rezolutorie (desfinţarea contractului nu poate să depindă de un eveniment viitor şi nesigur).

11. Poate fi afectat de un termen extinctiv – contractul de muncă incheiat pe o durată determinată ori de un termen suspensiv – partile convin ca executarea contractului sa inceapa la o data ulterioara incheierii actului.

Condiţiile încheierii contractului individual de muncă.

Capacitatea juridică a persoanei ce urmeaza a fi angajata.

Prin capacitate se înţelege aptitudinea generală a unei persoane fizice de a dobândii drepturi şi de a-şi asuma obligaţii.

În sistemul drepului muncii capacitatea deplină de a încheia un contract individual de muncă se dobândeşte la împlinirea vârstei de 16, spre deosebire de dreptul comun unde capacitatea de deplină de exerciţiu se dobândeşte la 18 ani (cu excepţia femeii căsătorite, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani).

Conform CM vârsta minimă de încadrare în muncă este de 15 ani, cu acordul prealabil al părinţilor sau al reprezentatntului legal (acordul trebuie să fie prealabil sau concomitent, special – să vizeze un anumit contract şi expres – să aibă o formă clară precisă). Părinţii semnează alături de copil contractul de muncă. Deci la împlinirea vârstei de 15 ani şi până la vârsta de 16 ani persoanele se bucură de o capacitate de exerciţiu restrânsă.

Există însă cazuri în care capacitatea deplină de muncă se poate dobândi doar la vârsta de 18 ani: ghizi, muncitori portuari, şoferi internaţionali sau 21 ani în cazul gestionarilor şi al personalului de pază şi protecţie.

Astfel conform legislaţiei muncii şi a celorlalte prevederi legale nu pot încheia, sub nici o formă un contract de muncă: minorii sub 15 ani şi persoanelor puse sub interdicţie judecătorească din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale (din cauza lipsei discernământului necesar încheieirii valabile a unui act juridic).

Incompatibiliăţi. Sunt acele limitări sau interdicţii prevăzute expres şi restrictiv de lege, cu caracter imperativ (încălcarea lor duce la nulitatea contractului de muncă), instituite în scopul ocrotirii persoanei sau al apărării unor interese generale. Astfel prin lege se reglementează următoarele limitări sau interdicţii:

- Legate de vârstă. Fie sub forma unei vârste minime necesare la angajarea şi exercitarea unor anumite profesii fie existenţa unei vârste maxime pentru exercitarea unei profesii.

- Interzicerea angajării femeilor gravide sau care alăpteză în locuri de muncă care le-ar periclita sănătatea.

- Interzicerea angajării tinerilor în locuri de muncă care le-ar pericilita sănătatea. Legea prevede că până la împlinirea vârstei de 18 ani tinerii nu pot exercita activităţi remunerate care le-ar pune în pericol sănătatea sau dezvoltarea fizică sau morală. În sarcina angajatorilor se instituie sarcina asigurării unor locuri de muncă tinerilor care să corespundă vârstei lor.

- Interzicerea încadrării ca gestionari a persoanelor condamnate definitiv (sau în cursul urmării penale);

- Nu pot exercita funcţia de magistrat cei cu antecedente penale sau nu pot fi angajaţi ca şi comisari ai gărzii financiare persoanele care au fost pedepsite pentru săvârşirea unor infracţiuni.

- Interdicţia de a ocupa funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat precum şi de a ocupa o funcţie sau a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit cel condamant pentru săvârşirea infracţiunii.

- Interdicţii pentru exercitrea profesiei de cadru didactic. Persoanele cărora le este interzisă ocuparea unei funcţii didiactice pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. De asemenea nu pot exercita funcţia de cadru didactic persoanele care: desfăşoară activităţi comerciale în spaţiile de învăţământ sau în zona limitrofă, fac comerţ cu materiale obscene sau desfăşoară alte activităţi interzise prin carta univerisitară sau regulementele şcolare.

- Străinii. Beneficiază de un regim de egalitate cu cetăţenii români în privinţa încheierii uniu contract de muncă, sub condiţia obţinerii unui permis de muncă. În privinţa exercitării anumitor profesii legea insituie anumite limitări pentru cetăţenii străini: nu pot fi angajaţi magistraţi, grefieri, funcţionari publici sau în instituţii care prin specificul lor prezintă importanţă pentru apărarea naţională.