Dreptul Muncii - Contractul Individual de Munca - Capitolul 6

6. Executarea, suspendarea si modificarea contractului individual de munca

6.1. Executarea contractului consta, în principal, în prestarea efectiva a activitatii de catre salariat si plata salariului de catre angajator. Drepturile salariatului se nasc pe masura prestarii muncii (pro rata temporis). Contractul individual de munca reprezinta, ca orice contract, legea partilor si trebuie executat ca atare, asa cum a fost încheiat de catre cocontractanti. Spre deosebire de un contract civil sau comercial în care se poate invoca exceptia de neexecutare a contractului, în cazul contractului individual de munca salariatul nu poate invoca aceasta exceptie si, în consecinta, sa raspunda prin a nu munci. Daca angajatorul nu îsi executa obligatiile asumate, salariatul este obligat sa munceasca, în continuare, având la dispozitie numai posibilitatea de a sesiza instanta judecatoreasca.

Pe parcursul executarii unui contract individual de munca, pot interveni mai multe operatiuni:

- atestarea pe post – vizeaza ipoteze în care angajatorul (în concordanta cu drepturile sale legale) testeaza salariatul pentru a verifica daca acesta corespunde postului pe care se afla. Ca urmare a verificarii, fie salariatul va fi atestat în postul în cauza în masura în care este corespunzator, fie, în caz contrar, va putea fi concediat în temeiul art. 61 lit. d din Codul muncii (pentru necorespundere profesionala);

- avansarea/promovarea – reprezinta o modificare a felului muncii si nu poate interveni fara acordul salariatului. În functie de optiunea angajatorului, avansarea poate interveni fara ca salariatul în cauza sa sustina un concurs/examen.

6.2. Suspendarea contractului individual de munca poate interveni:

- de drept ;

- din initiativa salariatului ;

- din initiativa angajatorului ;

- prin acordul partilor.

Efectele principale constau în suspendarea prestarii muncii si a platii salariului. Asadar, este suspendata executarea clauzelor fundamentale ale contractului. Salariatul primeste, dupa caz, pe aceasta perioada, o indemnizatie (de 75% din salariul de baza daca activitatea este întrerupta fara vina lui si se afla la dispozitia angajatorului sau) sau nu primeste nimic daca este vorba de participarea la greva sau de absente nemotivate.

Vechimea în munca se ia în considerare daca este vorba de cazurile de suspendare a contractului de munca în care salariatul este nevinovat. Daca salariatul este vinovat de suspendarea contractului (cum este cazul absentelor nemotivate), conform art. 49 alin. 4 din Cod, pe durata suspendarii cel în cauza nu beneficiaza de nici un drept care rezulta din calitatea sa de salariat (nici de vechime în munca).

În ipotezele în care salariatul este în concediu medical sau este lider de sindicat, contractul individual de munca nu poate înceta din initiativa angajatorului decât daca salariatul respectiv este vinovat.

În situatia în care contractul individual de munca a fost suspendat de catre angajator, fara vina salariatului, si ulterior se constata nevinovatia acestuia, salariatul este îndreptatit sa primeasca despagubiri.

6.3. Modificarea contractului individual de munca se poate realiza oricând prin acordul partilor. Unilateral, salariatul nu îl poate modifica în timp ce angajatorul îl poate modifica (unilateral) numai în conditiile prevazute expres de legislatia muncii. Suntem în prezenta unei viziuni restrictive: de regula, clauzele fundamentale ale contractului individual de munca (felul muncii, locul muncii, salariul s.a.) nu pot fi modificate unilateral de catre angajator. În acest fel, fiind subordonat angajatorului, salariatul este aparat de un eventual abuz de drept. Codul muncii reglementeaza urmatoarele cazuri în care contractul individual de munca poate fi modificat unilateral de catre angajator (art. 41-48):

A. Delegarea, în prima perioada (de pâna la 60 de zile, când poate fi dispusa în mod unilateral). Conform art. 43 din Codul muncii, delegarea presupune exercitarea temporara, din dispozitia si în interesul angajatorului, de catre salariat, a unor sarcini corespunzatoare atributiilor sale de serviciu, în afara locului de munca obisnuit (de regula, la un alt angajator).