Dreptul Muncii și Protecției Sociale

Conţinutul contractului individual de muncă.

Conţinutul contractului individual de muncă poate fi structurat în:

1. clauze fundamentale,

2. clauze speciale.

Clauzele fundamentale: trebuie să se regăsească obligatoriu în conţinutul contractului individual de muncă. Sunt:

1. durata contractului: contract pe durată nelimitată sau pe durată limitată

2. locul muncii: precizarea localităţii, unităţii sau a subunităţii, unde se va presta efectiv munca.

3. felul muncii: funcţia sau meseria executată de salariat; ocupaţia constituie felul muncii, orice angajare trebuie să se facă pe o funcţie sau un post care se regăseşte în Clasificarea Ocupaţiilor din România.

4. condiţiile de muncă: în funcţie de condiţiile de muncă pot exista locuri de muncă cu condiţii deosebite: vătămătoare, grele sau periculoase (ca efect se poate reduce ziua de muncă);

5. salariul: se stabileşte de regulă prin negociere individuală, iar ca excepţie pe cale normativă pentru angajaţii de la instituţiile bugetare.

6. timpul de muncă şi timpul de odihnă: durata maximă legală a timpului de muncă este de 48 de ore/săptămână, iar timpul de odihnă poate fi – concediu minim de 20 zile anual, perioada de repaus de minim 11 ore consecutive

Clauzele speciale: clauze a căror prezenţă în cadrul contractului individual de muncă nu este prevăzută expres de lege, dar pot fi incluse prin negociere în cadrul contractului individual de muncă. Clauzele speciale se pot clasifica în: reglementate de codul muncii şi nereglementate de codul muncii.

Reglementate de codul muncii:

1. Clauza de formare profesională: se negociază de către angajator cu angajatul, poate să se desfăşoare din momentul încheierii contractului sau pe parcursul executării acestuia.

2. Clauza de neconcurenţă: implică obligaţia de fidelitate ce reprezintă obligaţia salariatului de a nu divulga informaţii legate de munca sa terţilor sau de a săvârşii acte de concurenţă faţă de angajatorul său (implică 2 obligaţii confidenţialitate şi neconcurenţă). Obligaţia de neconcurenţă, în sarcina angajatului, operează doar dacă ea este precizată expres în contractul individual de muncă.

3. Clauza de mobilitate: în funcţie de tipul de muncă, executarea obligaţiilor de către angajat se poate realiza în mai multe locuri, fără a avea un loc stabil de muncă; perimte angajatorului să schimbe felul muncii angajatului, în conformitate cu schimbările tehnologice, oricând pe parcursul derulării contractului.

4. Clauza de confidenţialitate: pe toată durata contractului şi după încetarea acestuia angajatului sau fostului angajat, îi este interzisă transmiterea de date sau informaţii de care a luat cunoştinţă în timpul executării contractului.

Nereglementate de codul muncii.

1. Clauze privind drepturile de proprietate intelectuală: drepturile de autor şi drepturile de proprietate industrială. În general drepturile de autor aparţin autorului, pot fi cesionate pe o perioadă de timp angajatorului (prin prevederi exprese ale contractului). Drepturile industraile pot să aparţină fie unităţii (invenţiile realizate de salariat în executarea unui contract de muncă, ce prevede o muncă inventivă) fie salariatului (invenţiile realizate fără a avea o muncă inventivă).

2. Clauza de obiectiv. Salariatului îi revine sarcina de servici de a realiza un obectiv concret.

3. Clauza de conştiiţă. Dă dreptul salariatului să nu execute un ordin legal de serviciu dacă acesta contravine în acest fel conştiinţei sale (nu poate fi invocată pentru a nu executa o obligaţie impusă printr-o normă imperativă).

4. Clauza de stabilitate şi clauza de prelungire. Prin clauza de stabilitate se urmăreşte să se garanteze salariatului menţinerea postului pe o perioadă certă de timp. Clauza de prelungire asigură încheierea unui nou contract, când cel vechi a exprirat.

5. Clauza de risc. Prin încheierea unui contract de muncă prin care salariatul îşi asumă un anumit risc, acesta, poate beneficia de anumite avantaje din partea angajatorului.

6. Clauza de restricţie a timpului liber. Salariatul este obligat să rămână la domiciliu, în timpul său liber sau să anunţe precis unde se află, spre a fi în măsură ca la cererea expresă a angajatorului să poată presta o anumită muncă.

7. Clauza de delegare de atribuţii. Clauza pe baza cărei angajatorul poate delega unui salariat din subordinea sa o parte a atribuţiilor sale.

Suspendarea contractului individual de muncă.

În cazul în care pe parcursul executării contractului individual de muncă apar cauze temporare care duc la imposibilitatea temporară a realizării obligaţiilor reciproce ale părţilor contractul individual de muncă poate fi suspendat, până la dispariţia cauzelor ce au determinat suspendearea sa. Pe parcursul suspendării salariatul poate primii salariu (în cazul detaşării, sau funcţiilor sindicale), indemnizaţie (incapacitate temporară de muncă, concediu de maternitate), bursă (bursă de doctorat cu frecvenţă). Vechimea în muncă – salariatul nu beneficiază de vechime în muncă în caz de suspendare ca sancţine disciplinară, concediu fără plată absenţe nemotivate.

Suspendarea:

1. de drept,

2. prin acordul părţilor,

3. ca act unilateral al salariatului,

4. ca act unilateral al angajatorului.

De drept, se suspendă indiferent dacă există o manifestare de voinţă în acest sens.

1. incapacitate temporară de muncă: datorită unei boli sau a unui accident;

2. concediu de maternitate,

3. carantină – interzicerea activităţii de către organele medicale,

4. efectuarea servicului militar obligatoriu,

5. exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative sau judecătoreşti,

6. exercitarea unei funcţii salarizate în sindicat,

7. forţa majoră,

8. arestare preventivă a salariatului.

Prin acordul părţilor se poate produce în cazul concediului fără plată pentru:

1. studii,

2. interese personale.

Ca act unilateral al salariatului:

1. concediu pentru creştarea copilului în vârstă de până la 2 ani;

2. concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 7 ani;

3. concediu paternal;

4. concediu pentru formare profesională;