Dreptul român

DREPTUL ROMAN

Semestru I, anul I

Facultatea de drept

1. OBIECTUL SI IMPORTANTA DREPTULUI ROMAN.

DREPTUL ROMAN  expresia juridica generala si abstracta a relatiilor dintr-o societate intemeiata pe proprietatea privata si pe productia de marfuri. Sistemul de drept roman a avut o importanta pe care nu a putut-o banui vreodata. Si aceasta deoarece dreptul roman nu a ramas un simplu document arheologic ca alte legislatii din antichitate, ci a depasit limitele societatii care l-a creat, exercitind o influenta majora asupra dreptului de mai tirziu. Fenomenul juridic roman s-a creat in cadrul procesului de trecere a societatii romane, de la societatea gentilica la cea politica. Acest proces se caracterizeaza prin confuzia dintre diferitele categorii de norme sociale: - juridice; -religioase; - morale, confuzie care cu timpul va fi depasita, dovada constituind-o faptul ca  normele de drept erau desemnate prin termenul IUS; - normele religioase erau desemnate prin termenul FAS. Dreptul roman s-a constituit ca un sistem de norme juridice instituite si sanctionate de statul roman.

In conceptia romanilor, dreptul cunoaste 2 diviziuni fundamentale: - DREPTUL PUBLIC = reglementeaza atit formele de organizare ale statului cit si raportul creat intre stat si particulari; - DREPTUL PRIVAT = reglementeaza numai raporturile dintre particulari.

DREPTUL PRIVAT la rindul sau este format din 3 parti:

- DREPTUL CIVIL  IUS CIVILE = dreptul cetacenilor romani extrem de rigid, de formalist si profund exclusivist, fiind inconjurat de forme solemne si simboluri de natura sa-l faca inaccesibil strainilor.

- DREPTUL GINTILOR  IUS GENTIUM = cuprindea normele juridice care se aplicau in raporturile dintre cetateni si straini, aparind ca o replica la dreptul civil, fiind mult mai evoluata decit aceasta, deoarece nu presupune forme solemne si gesturi rituale, intemeindu-se pe libera manifestare a vointei persoanelor.

- DREPTUL NATURAL  IUS NATURAE = era un sistem de principii juridice valabil pentru toate popoarele si pentru toate timpurile.

Documentele dreptului roman sint:

- texte epigrafice imbraca forma unor inscriptii gravate pe table de marmura sau bronz;

-imbraca forma unor inscrisuri particulare, pe tablite de lemn, acoperite cu ceara  TRIPTICELE din TRANSILVANIA.

- papyrii;

- texte istorice si literare.

Cele 3 epoci ale dreptului privat roman sint:

- epoca veche = incepe odata cu fondarea statului (mijl. sec. al VI-lea) si dureaza pina la fondarea principatului, ceea ce inseamna ca pe planul organizarii politice ii corespunde regalitatea in forma statala si republica.

- epoca clasica = incepe cu fondarea principatului si se incheie cu fondarea dominatului. Este perioada in care doctrina juridica atinge culmea dezvoltarii sale.

- epoca postclasica = corespunde dominatului, si reprezinta perioada in care din cauza decaderii generale a societatii romane, dreptul privat cunoaste si el un proces de decadere.

2. EVOLUTIA FORMELOR DE EXPRIMARE ALE DREPTULUI PRIVAT ROMAN.

Izvoarele dreptului in sens formal desemneaza totalitatea formelor necesare pentru exprimarea normelor juridice. In societatea romana izvoarele dreptului in sens formal au evoluat sub influenta factorilor economici, sociali si politici.

In epoca veche ca izvoare de drept avem: - obiceiul; - legea ; - edictele pretorului; - jurisprudenta.

In epoca clasica, la vechile izvoare s-au adaugat: - senatusconsultele; - constitutiunile imperiale.

In epoca postclasica, odata cu instaurarea monarhiei absolute, norme de drept devin: - constitutiunile imperiale; - obiceiurile.

- Obiceiul = a fost prima forma de exprimare a dreptului roman si pina in sec. al V-lea a fost primul izvor al acestuia. Obiceiurile erau tinute in secret de catre pontifi  conducatorii religiosi  care pretindeau ca le-au fost incredintate de catre zei, in scopul de a acredita originea divina a sistemului de drept. Este perioada in care nici nu exista o delimitare stricta intre normele de drept (ius) si cele religioase (fas). La sfirsitul epocii vechi, odata cu dezvoltarea economiei de schimb, obiceiul este inlocuit de actul normativ. In epoca postclasicain situatia decaderii productiei si a reinvierii unor practici ale economiei naturale, importanta obiceiului creste.

- Legea = ca izvor de drept, a aparut pe terenul luptei dintre patricieni si plebei. La romani, cuvintul LEX avea intelesul de conventie. Cind conventia intervenea intre doua persoane, lex, insemna contract, iar cind intervenea intre magistrati si popor capata intelesul de lege ca forma de explicare a dreptului. Legea cuprindea trei parti: - PRAESCRIPTIO (numele magistratului care a prezentat propunerea, al comitiilor care au votat legea si data votarii); - ROGATIO (textul legii); - SANCTIO (consecintele ce decurg din incalcarea dispozitiilor legii). In anul 449 i.e.n. normele de drept au fost sistematizate intr-o noua codificare care s-a publicat pe 12 table bronz cunoscuta sub numele de - Legea celor XII Table  un adevarat cod prin sfera si natura reglementarilor sale ce cuprinde intreaga materie a dreptului public si privat. Acest lucru l-a determinat pe Cicero sa afirme ca toate legile romane care au fost adoptate mai tirziu s-au marginit sa dezvolte principiile cuprinse in aceasta, memorarea ei fiind o lectie obligatorie pentri elevi (carmen necessarium) Aceasta lege, pe care se sprijina intreg edificiul dreptului roman, nu a fost niciodata abrogata. Din punct de vedere formal, a fost in vigoare timp de 11 secole, in realitate insa, catre sfirsitul epocii vechi si in epoca clasica, in contextul evolutiei societatii romane, multe din dispozitiile sale au devenit inaplicabile. In cadrul dispozitiilor de drept privat o atentie deosebita este acordata proprietatii  proprietatii quiritare (forma juridica de organizare a proprietatii private in epoca veche a dreptului roman) - , succesiuni si organizarii familiei. dispozitiile privind materia obligatiilor sint foarte putine deoarece la aceea data romanii erau un popor de agricultori, care traiau in conditiile economiei naturale. Procedura de judecata era formalista, brutala si primitiva, formele sacramentale pe care le cerea judecarea unui proces fiind destul de complicate, nerespectarea lor ducind la consecinte destul de greve. Textul original al legii nu ne-a parvenit, deoarece tablele de bronz au fost distruse inca de la inceputul sec. al IV-lea i.e.n., cind Roma a fost incendiata de gali. Totusi, gratie numeroaselor reconstituiri care s-au facut, dispozitiile sale ne sint, in linii generale cunoscute.