Elemente de Procedură Judiciară

Capitolul 1. Dreptul procesual civil în sistemul dreptului unitar

românesc

1.1. Dreptul procesual civil – ramură a dreptului public

Dreptul procesual civil este o ramură autonomă de drept care are legătură însă şi

cu celelalte ramuri de drept, dreptul procesual civil reglementînd nu numai modul de

realizare a drepturilor recunoscute de legislaţia civilă, ci şi drepturile care sunt

recunoscute şi garantate de normele juridice comerciale, de dreptul familiei, de dreptul

muncii, administrative.

Primul Cod de procedură civilă din România a intrat în vigoare la 1 decembrie

1865. Normele juridice iniţiale au suferit modificări repetate determinate de evoluţia

societăţii româneşti şi pe cale de consecinţă de nevoia de adaptare a regulilor juridice la

noile realităţi.

Dreptul procesual civil poate fi definit ca ansamblu de norme juridice care

reglementează modul în care este organizată şi se desfăşoară judecata pricinilor care au

legătură cu drepturile civile ori interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi

modul în care sunt executate hotărîrile judecătoreşti şi alte titluri executorii.

Cu alte cuvinte, normele de drept procesual civil reglementează acţiunea civilă,

exercitarea acesteia şi finalitatea sa.

Normele juridice procedurale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii.

Astfel, în funcţie de obiectul lor avem: norme de organizare judecătorească, norme de

competenţă şi norme de procedură propriu-zise. În funcţie de întinderea cîmpului de

aplicare deosebim norme generale şi norme speciale, iar după caracterul conduitei pe

care o prescriu se individualizează norme imperative şi norme dispozitive (permisive,

supletive).

1.2. Izvoarele dreptului procesual civil

În literatura de specialitate, prin izvoare ale dreptului sunt desemnate, după caz,

fie condiţiile concrete (sociale, economice, culturale, spirituale etc) care determină

apariţia reglementării juridice (izvoare materiale), fie forma concretă de exprimare pe

care o îmbracă aceste norme juridice (izvoare formale de drept). În ceea ce priveşte

izvoarele formale ale dreptului procesual civil, potrivit cu criteriul forţei juridice a

acestora, evidenţiem:

- Constituţia – consacră principiile fundamentale care stau la baza

desfăşurării activităţii judiciare;

- Legea – Codul de procedură civilă, Legea organizării judiciare nr.

304/2004; Legea privind organizarea şi funcţionarea Registrului

Comerţului nr. 26/1990; Legea fondului funciar nr. 18/1990, Legea

privind reorganizarea judiciară şi falimentul nr. 64/1995, Legea

privind înfiinţarea şi organizarea societăţilor comerciale nr. 31/1990

etc.;

- Ordonanţe şi hotărîri de Guvern, decrete care conţin norme de

procedură.

La aceste acte normative se adaugă şi tratatele şi convenţiile ratificate de

România, ca izvoare internaţionale de drept procesual civil, în măsura în care acestea

conţin norme juridice de procedură judiciară.

1.3. Principiile dreptului procesual

Dreptul procesual fie el civil sau penal are la bază principii fundamentale a căror

aplicare este menită să garanteze respectarea şi apărarea drepturilor fundamentale şi

interesele subiecţilor de drept şi în ultimă instanţă valorile sociale şi cele ale statului de

drept. Astfel, principiul asigurării bazelor legale de funcţionare a statului, principiul

libertăţii şi egalităţii, principiul echităţii şi justiţiei, principiul responsabilităţii îşi găsesc

în mod nemijlocit aplicabilitatea în dreptul procesual.

De asemenea, dreptul procesual civil sau penal este animat şi de principii generale

de drept, precum:

- Principiul legalităţii procesuale – întreaga activitate judiciară trebuie

să se desfăşoare în condiţiile legii (art. 2 Cod proc. pen.);

- Principiul aflării adevărului – presupune stabilirea situaţiei reale de

fapt pe baza cercetărilor şi probelor administrate în cauză (art. 3 Cod

proc. pen.);