Etică

Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei şi poate fi numită ştiinţa realităţii morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. Etica poate fi înţeleasă de asemenea ca o filosofie asupra moralei, a binelui şi a răului, a datoriei.

Etica – disciplina care are obiect de studiu valorile şi condiţia umană din punct de vedere moral, a principiilor morale care sunt interpretate fie ca cerinţe individuale fie ca ansamblu de obligaţii şi datorii sociale. Etica se confruntă cu ce este bine şi ce este rău, reprezentând un cod de reguli nescrise care guvernează individul în atitudinea faţă de ceilalţi.

Cel mai vechi sens acordat termenului de etică (origine greacă) constă în conceptul de locuinţă sau loc unde se locuia. Rădăcina cuvântul grecesc ethika – şi ethos se referă la caracter şi ambele privesc moralitatea acţiunilor.

Ethos înseamnă caracter, dar nu în sensul de „talant” (cu ceea ce ne naştem), ci în sensul de „mod format prin obişnuinţă, obicei„. Etica derivă din ethos, ceea ce înseamnă „caracterul se obţine prin intermediul obişnuinţei şi nu de la natură„. Aceste obişnuinţe apar „prin repetarea acţiunilor de acelaşi fel”. În concluzie, ethos înseamnă caracter format prin obişnuinţă, iar obişnuinţa se naşte prin repetarea aceleiaşi acţiuni.

Samuel C.Certo, consideră că „Etica este preocuparea noastră pentru un comportament bun; obligaţia noastră de a lua în considerare nu numai bunăstarea noastră personală, ci şi cea a altor oameni”.

Societatea îşi pune întrebări în legătură cu moralitatea personalităţilor politice, cu conştiinţa socială a diverselor instituţii de interes comun (gradiniţe, şcoli, univeristăţi etc.), calitatea bunurilor de consum şi cu expertiza veritabilă pe care o conferă profesioniştii.

Profesiile necesită o redefinire permanentă în organizaţii de toate dimensiunile, de la multinaţionale la grădiniţe, trecand prin guverne, biserici, grupuri de interese şi mass-media. Se abordează subiecte din politică, economie, viaţa în societate, cultură, sport, etc. Fiecare profesie adoptă un cod etic ce serveşte drept ghid diferitelor acţiuni care se vor desfăşura în interiorul instituţiei pentru a determina bunul mers al acesteia.

„Filosofia etică este acea disciplină preocupată de ce este bine şi rău, corect sau greşit. Toate societăţile au avut şi au reguli care aprobă onestitatea, respectarea promisiunilor, ajutarea semenilor şi respectarea drepturilor celorlalţi. Pentru majoritatea oamenilor, convingerile religioase sunt sursa principală a codului etic adoptat. Etica este o trăsătură umană universală chiar dacă codul de etică nu este acelaşi pentru toţi, el prezentând particularităţi pentru fiecare societate, organizaţie sau individ în parte”.

Etica este determinată de noţiuni precum cele ale valorii, datoriei, moralei si deontologiei. O valoare reprezintă acel ceva în care o persoană crede: dragoste, dreptate, echitate, fidelitate, bogatie, frumuseţe, forţă şi chiar violenţă.

Etica înglobează dispoziţia omului în viaţă spre o anumită direcţie, caracterul său, obiceiul şi morala. Etica nu se poate defini izolat de moarală. Etica şi morala relaţionează strâns însă nu în sensul originii etimologice.

Morala se referă la ceea ce este bine sau rău şi se ocupă cu descoperirea metodelor şi mijlocelor prin care să se combată răul. Dacă fidelitatea este o valoare pozitivă în morala creştină, ea nu mai are aceeaşi semnificaţie în morala islamică, unde bărbatului îi este permis sa aibă mai mult de o soţie. Aşa cum un grup poate valoriza violenţa, care moralmente este condamnabilă.

Etica reprezintă faptul real care există în mentalitatea unor persoane. Reprezintă un ansamblu de norme de ştiut/cunoscut, principii şi motive pe care un subiect le-a realizat şi stabilit ca o linie directoare a propriei conduite.

Pe lângă explicaţiile precizate, definirea termenului din "Dictionarul explicativ al limbii romane", prin editia sa din 1975 regăsim etica ca fiind: "stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare unei anumite clase sau societati"

Din altă perspectivă etic înseamnă ştiinţa care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspective principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare unei enumite profesii sau situaţii de viaţă socială.

Etica este un demers care studiază şi analizează condiţia umană. Considerăm că este necesar a fi stabilite care sunt principiile ce trebuie respectate pentru a avea o conduita ireproşabilă. A fura este un gest ilegal şi imoral şi nu este privit ca un act demn de respectat. A împrumuta bani de la un prieten este o conduită total acceptabilă pentru marea majoritate a oamenilor însă această acţiune este foarte delicată pentru o personalitate politică, datorită faptului că aceasta poate fi obligată să ofere cateva mici servicii în schimb. Etica tratează ce este acceptabil în conduită. Un cod etic poate enunţa, spre exemplu, că în orice profesie trebuie evitate conflictele de interese.

Deontologia este un compartiment al eticii care se ocupă cu studiul normelor şi obligaţiilor specifice unei activităţi profesionale. În acelaşi timp este constituită dintr-un ansamblu al normelor de conduită şi de obligaţii pe care trebuie să le respecte un profesor (medic, manager, etc…).

Deontologia le impune cetăţenilor îndatoriri profesionale. Un cod deontologic propune reguli stricte de urmat. De exemplu, într-o instituţie codul deontologic poate genera o lege prin care este interzis să se împrumute bani altor persoane.

Deontologie – doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni. Termenul poate fi adaptat la orice profesie. Până în prezent era folosit cu precădere în medicină, însă, se regăseşte cu success în (aproape) toate profesiile, indiferent de nivelulul de pregătire al indivizilor (muncitori, ingineri, avocaţi, profesori, cu adaptările de rigoare).