Internet-ul și Criminalitatea Informatică

Internet-ul reprezintã o „retea a retelelor” informationale care reuneste câteva mii de

retele de ranguri diferite ce provin din zeci de tari ale lumii. Este o retea virtuala forma1a

dintr-un numar în continua crestere de retele locale (Local Area Network-LAN) – publice

si private, retele pe arii extinse (Wide Area Network – WAN), retele regionale si nationale

interconectate [1].

Internet-ul reprezinta cel mai mare cartier al Cyberspace-ului si pune la dispozitia

utilizatorilor câteva categorii majore de servicii: World Wide Web-ul, Electronic Mail-ul,

Usenet-ul, Internet Relay Chat-ul [2].

World Wide Web-ul reprezinta o “piata electronica” pentru bunuri, servicii si o vasta

gama de aplicatii. Aici, diferiti utilizatori îsi constituie site-uri, care se prezinta ca niste

“vitrine electronice” în Cyberspace.

Electronic mail-ul (prescurtat e-mail), adica “posta electronica”, este o “fiica” a

traditionalei poste, care da posibilitatea celor care au acces la Internet sa comunice si sa

transmita, cu o viteza remarcabila si un cost redus, diverse mesaje (texte scrise, grafica,

imagini statice, imagini video) altor utilizatori ai retelei, indiferent de fusul orar sau de

zona geografica unde acestia se afla [3]. La mesajul e-mail transmis utilizatorul poate

atasa o fotografie sau un document (de exemplu, un studiu pe care un profesor îl trimite

spre publicare la o revista de specialitate). Este vorba despre un Attached File (fisier

atasat), care reprezinta o anexa electronica la mesajul trimis prin e-mail.

Usenet Newsgroups-ul (grupuri de stiri Usenet) este constituit, dupa cum si numele lui o

sugereaza, din grupuri de stiri. Acestea sunt asemanatoare avizierelor dintr-un birou, unde

fiecare poate citi anunturile puse de altii si poate pune el însusi alte anunturi.

Internet Relay Chat-ul (prescurtat, IRC – discutie în direct pe Internet) este format din

mii de “camere de discutii” în care utilizatorii retelei, tastându-si mesajele, “stau de

vorba”, în timp real, cu un grup de persoane sau cu o alta persoana.

Este indiscutabil faptul ca, prin serviciile pe care le ofera, Internet-ul a adus si aduce

multiple avantaje cercetarii stiintifice, învatamântului, administratiei, afacerilor,

comunicarii inter-umane etc. Dar, Internet-ul a fost si este pândit de mari pericole care-si

afla sorgintea în faptul ca aceasta retea, miraculoasa prin beneficiile care le aduce omului,

reprezinta în acelasi timp un mediu extrem de favorabil pentru cei care se dedau la

comiterea unor fapte indezirabile social, fapte care se pot întinde de la acte teroriste pâna

la hartuirea sexuala sau diseminarea imaginilor pornografice. Conectându-se la aceasta

retea cu ajutorul unui calculator (pe care a fost instalat în prealabil un program informatic

2

adecvat) si al unui modem, prin intermediul unei simple linii telefonice, orice individ se

poate afla la un “click” de crima. Iar cei interesati de aceasta, actionând si într-un relativ

anonimat, n-au întârziat nici o secunda sa faca acest pas atât de mic. Mai exact spus,

multi criminali de cele mai diverse tipuri si ranguri si-au mutat imediat (înainte ca

sistemele de drept si politienesti sa ajunga aici) “afacerile” pe terenul virgin al Internetului,

reusind sa devina, în foarte scurt timp, mai eficienti ca oricând în desfasurarea

actiunilor lor socialmente periculoase. Deplasarea “afacerilor” criminale pe terenul

Internet-ului nu s-a produs întâmplator, ci din ratiuni cât se poate de pragmatice, care tin

de faptul ca “Aceasta mega-retea planetara prezinta practic cel putin trei avantaje de

marca pentru escroci: abolirea distantelor, costuri minime si o fatada si mai anonima” [4].

Din pacate, toate domeniile Internet-ului, atât de benefice pentru majoritatea zdrobitoare

a utilizatorilor cinstiti ai acestei retele informationale, reprezinta, în acelasi timp, câmpuri

infractionale dintre cele mai “manoase” pentru cei interesati sa le foloseasca în astfel de

scopuri.

Toate serviciile oferite de Internet s-au bucurat si se bucura de o atentie din ce în ce mai

mare din partea criminalilor. World Wide Web-ul este preferat pentru escrocheriile prin

site-uri de Web. Infractorii înfiinteaza un site, aduna bani sau informatii de identificare,

dupa care “sterg” site-ul. Un escroc înfiinteaza un site pentru a vinde produse la preturi

foarte mici, aproape prea frumoase pentru a fi adevarate. Cumparatorul plateste, de obicei

o suma mult mai mica pentru un obiect care de fapt costa mult mai mult. Dar, în realitate,

acesta primeste un obiect care costa de câteva ori mai putin decât a platit el. Sau,

infractorii înfiinteaza site-uri pentru a colecta numere de carti de credit si alte informatii

personale de la clienti care sunt încredintati ca achizitioneaza un bun sau un serviciu. În

realitate, nu vor primi niciodata produsul sau serviciul comandat. Infractorul, însa, va

vinde informatiile altor infractori sau le va utiliza pentru propriile scopuri ilegale [5].