Istoria gândirii juridice

ISTORIA DREPTULUI ROMÂNESC

NOTIUNI DE BAZA, AUTOTESTARE SI BIBLIOGRAFIE MINIMALA

pentru uzul studentilor de la forma de învatamânt la distanta

Obiectivele cursului sunt:

- întelegerea de catre studentii anului I a mecanismelor si etapelor istorice de aparitie si transformare a dreptului românesc;

- acomodarea cu sistemul de drept actual;

- acumularea conceptelor si notiunilor fundamentale ale limbajului juridic

I. DREPTUL ÎN SOCIETATEA DACICA

1. Dreptul în societatea dacica a evoluat în strânsa legatura cu evolutia organizarii politice. Aparitia statului dac al lui Burebista (82 ? î.Hr.) –în contextul teritorializarii obstii gentilice dacice si a institutionalizarii/personalizarii puterii politice- a permis o împletire a formelor de exprimare a dreptului: cutumelor deja existente li s-au alaturat (posibil) legi emise de autoritatea statala centrala si impuse cu ajutorul clerului.

2. Dreptul perioadei statale are în centru institutia proprietatii private funciare –în continua dezvoltare-, a familiei monogame si norme juridice penale marcate profund de magic si religios.

Întrebari/cerinte pentru autoevaluare minimala si examen:

1) Cum s-a format statul dac ? (a se vedea manual, pp. 10-12)

2)Cum era organizata administratia publica locala în statul dac ? (idem, pp. 16-17)

3)Cum erau reglementate proprietatea si familia în dreptul dac ? (idem, pp. 18-19)

II. DREPTUL ÎN DACIA ROMANA (106-275)

1. Cucerirea si includerea în imperiul roman a unei parti din statul dac al lui Decebal a însemnat introducerea pe acest teritoriu a institutiilor statale mult superioare ale dreptului public roman si prezenta, alaturi de cutumele dacice, a unui drept scris mult superior ca tehnica si continut.

2. Imediat dupa cucerire, Dacia a intrat în procesul de integrare administrativa, economica si militara, asa cum prevedeau normele dreptului public roman. Conform acestor norme, ea a fost organizata ca o provincie distincta, cu organe administrative, militare si fiscale proprii: un guvernator, o Adunarea provinciala, un procurator financiar (procurator Augusti), un procurator aurariarum. În Dacia romana au existat doua tipuri de asezari umane cu caracter civil, constituind tot atâtea tipuri de unitati administrativ-teritoriale în cadrul provinciei Dacia: orasele – municipiile si coloniile- si asezarile rurale – pagi si vici.

3. Dreptul roman –ius civile- s-a aplicat în Dacia romana doar cetatenilor romani, în timp ce bastinasilor daci –transformati în peregrini- li s-a aplicat dreptul gintilor (creat de romani pentru a se aplica raporturilor comerciale dintre cetateni si peregrini sau peregrinilor între ei) si dreptul cutumiar dac, în masura în care a fost recunoscut de catre guvernatorii Daciei romane. Învecinarea dintre dreptul dac si cel roman a condus, în final, la îmbinarea celor doua într-o sinteza ce va influenta mai târziu dreptul cutumiar medieval românesc.

Întrebari/cerinte pentru autoevaluare minimala si examen:

1) Cum erau organizate orasele Daciei romane ? (idem, pp. 27-29)

2) Ce drept s-a aplicat în Dacia romana ? (idem, pp. 30-33)

3) Cum era reglementat dreptul de proprietate în Dacia romana (idem, pp.34-35)

III. ÎNCEPUTURILE DREPTULUI MEDIEVAL

1. Retragerea aureliana a avut ca principal efect disparitia statului în spatiul nord-danubian, decaderea treptata a vietii urbane si ruralizarea vietii pe aceste teritorii. În cadrul obstilor vicinale romanice devenite, în timp, românesti dreptul a dobândit o forma de exprimare exclusiv cutumiara în cadrul asa-numitului sistem normativ vicinal. Acesta cuprindea diverse norme juridice ce reglementau raporturile de putere în cadrul obstii, organele de conducere ale acesteia precum si raporturile fundamentale legate de munca în comun a pamântului. Proprietatea privata funciara se dezvolta tot mai puternic fiind marcata de aparitia gardului si a institutiei preemtiunii.

2. În sec. VII-XIII obstea vicinala/sateasca româneasca sufera un proces de integrare în formatiuni politice tot mai vaste, de tipul tarilor, care, la nivelul cnezatelor si voievodatelor, se constituie în formatiuni statale incipiente. În acelasi timp, procesul de destramare a obstii, ce debuteaza tot în aceasta perioada, marcheaza instaurarea raporturilor de dependenta personala de tip feudal.