Legislație Maritimă

Notiuni elementare de drept

Dreptul poate fi privit sub trei aspecte :

- în primul rând dreptul subiectiv, care reprezinta facultatea (posibilitatea) recunoscuta unei persoane de a pretinde sa i se dea, sa i se faca sau sa nu i se faca ceva. Acest drept îl au toti cetatenii unui stat.

- sa i se dea ceva – ori în mod manual, fie sa i se recunoasca un drept real;

- sa i se faca ceva – o prestatie, un serviciu.

- în al doilea rând ca drept obiectiv care reprezinta totalitatea regulilor de conduita cu caracter general si obligatoriu stabilite într-un stat pentru a reglementa într-un anumit mod relatiile dintre oameni în societate. Acest drept poate fi drept în vigoare sau depasit. Dreptul în vigoare mai este numit si drept pozitiv iar dreptul depasit mai este numit si drept negativ. Acesta din urma poate fi depasit fie prin abrogarea lui fie prin caderea lui în desuitudine (nu mai este actual).

- al treilea înteles al notiunii de drept se refera la stiinta dreptului care are ca obiect cercetarea normei juridice în raport cu cerintele din care ea izvoraste.

Clasificarea dreptului

Sistemele dreptului român reprezinta împartirea lui în ramuri de drept, si anume în grupe de norme care reglementeaza o anumita sfera de relatii sociale ce iau nastere într-un stat.

Ramuri ale dreptului :

- dreptul constitutional – ramura de baza (fundamentala) a dreptului. Ea cuprinde normele ce reglementeaza raporturile sociale ce iau nastere prin exercitarea activitatii fundamentale a puterii si a organelor puterii de stat (puterea legislativa, executiva, judecatoreasca etc.) ;

- dreptul administrativ – cuprinde norme ce reglementeaza activitatea, organizarea administratiilor de stat (executive) ;

- dreptul financiar – cuprinde normele referitoare la bugetul de stat, finante, asigurari (sociale, de sanatate etc.) sistemul bancar, creditul si organizarea organelor financiare ;

- dreptul civil – reglementeaza raporturile patrimoniale în care partile apar ca subiecte de drept egale, si raporturile nepatrimoniale în care se manifesta individualitatea persoanei cu însusirile ei caracteristice (toate relatiile între oameni – pamânt, case etc.) ;

- dreptul muncii – reglementeaza raporturile de munca si alte raporturi derivate din acestea (contractul colectiv si individual de munca, de sindicate, legislatia protectiei sociale, protectia muncii, timpul de munca si de odihna, asigurarile sociale, de sanatate)

- dreptul funciar – reglementeaza raporturile sociale în legatura cu proprietatea asupra pamântului si folosirea acestuia ;

- dreptul cooperatist

- dreptul familiei – cuprinde norme referitoare la casatorie, filiatie, înfiere, tutela, turatela, la raporturile patrimoniale si personale între soti ;

- dreptul penal – stabileste care fapte sunt considerate infractiuni, care sunt pedepsele pentru fiecare din acestea si cum se exercita forta statului pentru aplicarea lor ;

- dreptul judiciar – cuprinde normele ce se refera la organizarea organelor judiciare, instante, parchete, politie si capitania de port, si modul de realizare a justitiei (codul de procedura civila, penala, reguli de procedura arbitrala) ;

- dreptul international public – cuprinde normele ce se creeaza prin acordul dintre state suverane si egale, relatiile dintre acestea. Mai cuprinde si organizarea si functionarea organizatiilor internationale începând cu O.N.U. ;

- dreptul international privat – reglementeaza raporturile dintre persoane fizice dintre care cel putin una este element strain ;

- dreptul maritim – reglementeaza raporturile ce se produc în activitatea umana pe mare si în porturi.

La rândul sau, dreptul maritim poate fi împartit în :

- drept maritim administrativ – reglementeaza raporturile juridice în legatura cu exploatarea maritima (comerciala), cu organele care participa la aceasta si raporturile în legatura cu pregatirea si încadrarea în conditiile de munca, îmbarcare-debarcare etc. ;

- drept maritim comercial – reglementeaza raporturile ce se nasc cu ocazia exploatarii navei, dobândirii proprietatii asupra navei, privilegii maritime, contacte maritime, ipoteca, creditul etc. ;

- drept maritim international public – cuprinde normele ce reglementeaza raporturile dintre state si subiecte de drept maritim international în legatura cu marea pe timp de pace si razboi. Se refera de asemenea si la organizatiile internationale si formarea lor.