Libertățile de Circulație în Spațiul Comunitar

Libertăţile de circulaţie în spaţiul comunitar

Construcţia europeană nu poate fi concepută în afara proceselor economice şi politice internaţionale. Tot astfel, existenţa şi întinderea libertăţilor de circulaţie în spaţiul european nu pot fi concepute în afara acordurilor internaţionale. Principiile generale de acţiune sunt aceleaşi: înlăturarea taxelor vamale, nediscriminarea, eliminarea subvenţiilor acordate de stat.

În vederea realizării unei politici interne eficiente, U.E. a stabilit norme de organizare şi funcţionare a unei pieţe interne.

Uniunea Europeană a adoptat măsurile pentru instituirea şi asigurarea funcţionării pieţei interne unice, în conformitate cu tratatele europene. Piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor sunt garantate. Piaţa unică funcţionează, astfel, după aceleaşi reguli ca şi piaţa naţională.

Statele membre au obligaţia ca atunci când, din motive care aduc atingere ordinii publice interne, iau decizii care nu sunt conforme cu libertăţile de circulaţie să se consulte în vederea adoptării în comun a dispoziţiilor şi măsurilor ce se impun ca organizarea şi funcţionarea pieţei comune să nu fie afectate.

A. Libera circulaţie a mărfurilor

Frontierele externe ale Uniunii Europene s-au modificat odată cu progresul construcţiei europene,dar şi cu extinderea Uniunii cu noi state membre.

Teritoriul vamal al Uniunii Europene a avut o evoluţie conceptuală,de la spaţiul economic comun, dar cu posibilitatea ca statele să-şi exercite anumite drepturi şi privilegii, până la stadiul actual, acela de spaţiu comun şi piaţă unică.

Tratatele comunitare şi proiectul de Tratat care instituie o Constituţie pentru Europa consacră un spaţiu amplu pentru definirea uniunii vamale, generând astfel o legislaţie vamală uniformă care generează şi reglementarea conexă a tarifelor vamale comune.

U.E. cuprinde o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea în relaţiile dintre statele membre a taxelor vamale la import şi la export şi a oricăror taxe cu efect echivalent precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţările terţe.

Acest tarif vamal comun, este stabilit printr-un regulament adoptat în 1987. Acest regulament are 2 elemente principale: primul aspect vizează cele aproape 3000 de taxe cuprinse în planul tarifar uniformizat, iar al doilea aspect, vizează existenţa unui catalog în care produsele vamale corespund unor anumite poziţii tarifare.

Tariful vamal comun nu se aplică de o instituţie sau autoritate de reglementare comunitară, fiecare stat membru având obligaţia de a aplica întocmai prevederile tarifului vamal comun prin instituţiile naţionale ce au competenţă în materie.

Valoarea tarifară este valoarea declarată în vamă ca şi valoare de tranzacţie.

Produsele care provin din ţări terţe, sunt considerate ca fiind în liberă circulaţie într-un stat membru, în cazul în care au fost îndeplinite formalităţile de import şi au fost percepute, în statul respectiv, taxele vamale şi dacă nu s-a beneficiat de două restituiri, totală sau parţială, a taxelor şi împrumuturilor vamale.

Pentru a evita practica „uzinelor - căpuşă” din interiorul Uniunii Europene şi pentru a preîntâmpina deplasarea artificială de producţie între state, codul vamal comunitar dispune: „o marfă este originară din ţara în care a avut loc ultima transformare sau prelucrare substanţială, justificată din punct de vedere economic, efectuată de o întreprindere echipată în acest scop şi contribuind la fabricarea unui produs nou, ori reprezentând un stadiu de fabricaţie important.”

Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică şi taxelor vamale cu caracter echivalent.

Pentru aplicarea acestor prevederi, prin actele juridice comunitare se stabileşte că instituţiile comunitare, în special Comisia, au în vedere:

a) necesitatea promovării schimburilor comerciale între statele membre ale ţării terţe;

b) evoluţia condiţiilor concurenţei în cadrul Uniunii dacă această evoluţie are ca efect creşterea competitivităţii întreprinderilor;

c) necesitatea aprovizionării cu materii prime şi produse semifabricate;

d) necesitatea de a evita perturbări grave ale economiilor statelor membre şi de a asigura o dezvoltare raţională a producţiei şi consumului pe piaţa internă.

Liberalizarea schimburilor comerciale are consecinţe şi asupra importurilor, dar şi exporturilor. În privinţa exporturilor, statele membre se informează reciproc, dar se produc şi operaţiuni de eliminare a subvenţiilor cu putere care ar putea denatura caracterul competitiv al concurenţei.