Patrimoniul și Drepturile Patrimoniale

A. Patrimoniul si drepturile patrimoniale

1.Consideratii generale privind patrimoniul

Definitie :

Dreptul civil este definit ca acea ramura a dreptului romanesc care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoanele fizice si persoanele juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica.

Una dintre cele mai importante notiuni ale dreptului civil este aceea de patrimoniu care are atat un sens tehnic si juridic expres precizat.

Definirea notiunii de patrimoniu a constituit o problema care a fost rezolvata in mod diferit in decursul evolutiei dreptului civil. Doua teorii s-au conturat in sec XIX si XX si anume :

a). Teoria personala a patrimoniului care a avut un larg rasunet pana la sf sec XX si care era axata pe conceptia individualista a Codului civil francez. Aceasta teorie sintetizeaza cateva reguli :

• Numai persoanele pot avea patrimoniu ;

• Orice persoana are patrimoniu ;

• O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu care este unitar si indivizilbil ;

b). Teoria patrimoniului de afectatiune care a aparut la inceputul sec XX in Germania. Potrivit acestei teorii, bunurile si datoriile (obligatiile) unei persoane se vor strange la un loc si vor forma o universalitate afectata unei anumite destinatii. Cum aceste destinatii sunt multiple, s-a ajuns la concluzia ca o persoana poate avea mai multe patrimonii.

In legislatia noastra civila nu exista o definitie a notiunii de patrimoniu, dar atat in Codul civil cat si in legile speciale care se refera la aceasta notiune, se fac referiri la drepturile si obligatiileunei persoane, indiferent daca aceasta este o pers fizica sau juridica.

Astfel, la art. 1718 C. civ. se prevede ca ,,Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare’’. Art 146 din Legea nr 31/1/1990 a societatilor comerciale, republicata prevede ca administratorii unei societati comerciale pot sa incheie acte juridice prin care societatea sa dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe, sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a societatii la data incheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale exraordinare a actionarilor, data in conditiile impuse de art 115 din aceeasi lege.

Un alt exemplu il constituie art 26 lit e). din Decretul nr. 31/1/1954 privitor la persoana fizica si juridica, care printre elementele constitutive ale persoanei juridice mentioneaza necesitatea existentei unui patrimoniu.

Pentru definirea notiunii de patrimoniu se porneste de la analiza raportului juridic civil care sub aspect structural este alcatuit din trei elemente :

- Subiectul

- Continutul

- Obiectul

Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele juridice sau fizice care sunt titulare ale drepturilor subiective civile.

Continutul raportului juridic civil este dat se totalitatea drepturilor si obligatiilor civile pe care le au partile.

Obiectul raportului juridic civil consta in actiunile sau inactiunile la care sunt intrituite (obliga) partile si pe care acestea sunt tinute sa le respecte.

In functie de natura si continutul lor drepturile si obligatile civile se clasifica in : - patrimoniale

- nepatrimoniale

Drepturile patrimoniale sunt drepturile subiective civile si obligatii corelative care au un continut economic evaluabil in bani.

Notiunea de patrimoniu este definita de catre codul civil roman la modul labilar insa se gaseste in codul civil la art. 781, 1718, 1743 si in legea nr. 31/1990 privind organizarea si functionarea societatilor comerciale ; Ordonanta guvernului nr. 26/2000 privind infiintarea asociatilor si fundatiilor ; 27/2003, 215/2001 privind administratia publica locala.

In aceste conditii de vid legislativ sarcina definirii patrimoniului a devenit jurist prudentei care a devenit mai multe puncte de vedere cu privire la aceasta notiune dar toate acestea sunt convergente (se aduna spre acelasi punct).

In sens economic, patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor care constituie averea unei persoane, iar din punct de vedere juridic aceasta definitie nu este exacta decat daca intelegem prin bunuri nu numai bunurile materiale de care dispune o persoana fizica sau juridica in general si este necesar sa abordam toate drepturile si obligatiile pe care le are o persoana fizica sau juridica asa cum este definita ea prin decretul nr. 31/1954.

In sens economic patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor care constituie averea unei persoane, iar in sens juridic patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor patrimoniale pe care o persoana le are la un moment dat.

Din definitia data rezulta ca patrimoniul este structurat pe doua elemente sau laturi : -latura activa constituita din totalitatea drepturilor patrimoniale

-latura pasiva alcatuita din totalitatea obligatiilor patrimoniale.