Prelegerea IV - ordinea juridică a comunității europene

1. Sectiunea 1. IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR

Notiunea de ordine juridica poate fi considerata ca sinonima cu cea de sistem juridic.

§ 1. Izvoarele dreptului comunitar. Generalitai

A. Regimul lingvistic al actelor juridice comunitare

O chestiune generala este cea a limbii în care sunt redactate actele comunitare. Potrivit art. 290 TCE, regimul lingvistic al institutiilor comunitare este stabilit, fara a se aduce atingere celor cuprinse în Statutul Curtii de Justitie, de Consiliu, care decide în unanimitate.

Principiul este ca actele comunitare sunt întocmite în cele 23 de limbi oficiale ale Comunitatii (bulgara, ceha, daneza, engleza, estona, finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza, italiana, letona, lituaniana, polona, româna, slovaca, maghiara, malteza, slovena, olandeza, portugheza, spaniola si suedeza), toate versiunile fiind autentice.

Limba irlandeza are un regim special. Pâna recent avea forta autentica doar pentru tratatele constitutive si alte conventii importante. La cererea guvernului irlandez, printr-un regulament al Consiliului, irlandeza a primit statut de limba oficiala si de limba de lucru a institutiilor comunitare, începând cu 1 ianuarie 2007. Din ratiuni practice, institutiile nu sunt înca legate de obligatia de a traduce toate actele în aceasta limba. Derogarea este tranzitorie, termenul fiind de cinci ani, cu posibilitatea de reînnoire. Aceasta înseamna ca, pentru înca o perioada, irlandeza va avea o utilizare mai restrânsa.

Mai mentionam ca Tratatul de la Paris a fost redactat într-o singura limba oficiala, franceza. Cât priveste documentele trimise de o institutie comunitara unui stat membru, ele trebuie elaborate în limba statului respectiv.

Faptul ca diferitele versiuni sunt în egala masura autentice ridica probleme delicate de interpretare, pe care Curtea de Justitie le solutioneaza printr-o abordare teleologica si functionala.

Functionarea institutiilor comunitare este îngreunata de complicarea regimului lingvistic, în urma extinderilor succesive. Un plan de reforma a fost propus în 2001 de Comisie, dar a fost respins de Franta si Germania, pentru ca favoriza limba engleza.

B. Enumerare

Pentru ca tratatele nu prevad toate izvoarele de drept comunitar si nici ierarhia acestora, Curtea de Justitie le-a precizat efectele si ierarhia. Ele se pot grupa în urmatoarele categorii1:

1. Dreptul originar sau primar;

2. Dreptul derivat;

1 Ordinea prezentarii nu e bazata pe ierarhia categoriilor de izvoare de drept, ci pe considerente didactice. Vom trata ierarhia la § 9.

2

3. Dreptul international;

4. Izvoarele nescrise.

§ 2. Dreptul originar sau primar

A. Coninutul dreptului originar

a) Dreptul originar este format în primul rând din Tratatele constitutive :

– Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, care a instituit CECO. Încheiat pe 50 de ani, si-a încetat valabilitatea la 23 iulie 2002.

– Tratatele de la Roma din 25 martie 1957, care au instituit CEE si CEEA (Euratom), au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958 si sunt încheiate pe durata nelimitata.

b) Tratatele de revizuire a Tratatelor originare :

– Actul Unic European din februarie 1986, intrat în vigoare la 1 iulie 1987 ;

– Tratatul privind Uniunea Europeana de la Maastricht din 7 februarie 1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 ;

– Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999 si

– Tratatul de la Nisa din 26 februarie 2001, intrat în vigoare la 1 februarie 2003.

c) Protocoalele anexate la Tratate au valoarea juridica a Tratatelor (art. 311, fost 239 TCE). Unele sunt deosebit de importante :

– Protocolul asupra statutului Bancii Europene de Investitii ;

– Protocolul asupra statutului Curtii de Justitie ;

– Protocolul privind extinderea Uniunii Europene, anexat Tratatului de la Nisa, care cuprinde de fapt dispozitiile institutionale cele mai substantiale.

d) Tratatele si actele care modifica sistemul institutional :

– Conventia privind anumite institutii comune, semnata la 25 martie 1957 la Roma, împreuna cu Tratatele CEE si CEEA ;

– Tratatul de fuziune a institutiilor din 6 aprilie 1965, intrat în vigoare la 1 iulie 1967 ;

– Actul privind alegerea reprezentantilor Adunarii prin vot universal direct din 20 septembrie 1976.

e) Se adauga tratatele si actele care modifica regulile bugetare :

– Ex.: Decizia privind resursele proprii din 21 aprilie 1970, cu modificarile ulterioare, prin care s-au înlocuit contributiile statelor membre cu resursele proprii ale Comunitatii.

f) Tratatele si actele referitoare la aderarea noilor state membre, care modifica în mod necesar Tratatele constitutive, fac si ele parte din dreptul originar.

B. Caracterizarea dreptului primar

Curtea de Justitie considera ca tratatele reprezinta „Carta constitutionala de baza” a Comunitatii. Asadar, tratatele reprezinta fundamentul Comunitatii, izvoarele de drept cu forta juridica suprema. Evident, ele nu sunt o constitutie a Uniunii, în sensul din dreptul constitutional intern. Ele ramân tratate internationale, cu toate ca în multe privinte nu se supun dreptului comun în materia tratatelor.