Procesul Civil

În literatura juridica s-a aratat ca în statul de drept justitia poate fi privita sub doua aspecte: ca sistem al organelor judecatoresti si activitate desfasurata de aceste organe.

Actele normative de Drept material recunosc persoanelor fizice si juridice drepturi civile (se au în vedere nu numai drepturile recunoscute prin legislatia civila, dar si cele care intra în continutul raporturilor de dreptul muncii, familiei, de Drept comercial etc.) în scopul satisfacerii intereselor materiale si de alta natura în acord cu interesul public, potrivit legii si regulilor de convietuire sociala.

În mod obisnuit asemenea drepturi sunt valorificate de titularii lor potrivit legii si sunt respectate de celelalte persoane care au obligatia de a nu face nimic care sa stânjeneasca exercitarea lor normala. În situatia în care drepturile nu sunt respectate sau sunt contestate, legea a organizat modul de aparare si valorificare a acestora pentru a fi solutionate conflictele ce apar, de institutii juridice specializate si nu de catre cei aflati în cauza, prin intermediul unui proces civil.

Definirea procesului civil

Procesul civil este activitatea desfasurata de: instanta, parti, organul de executare si alte organe sau persoane care participa la înfaptuirea justitiei în pricinile civile, precum si raporturile dintre acesti participanti, în vederea realizarii sau stabilirii drepturilor ori intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotarârii judecatoresti sau a altor titluri executorii conform procedurii stabilite de lege.

În cadrul înfaptuirii justitiei, procesul civil este deci activitatea pe care o desfasoara organele de stat competente, cu participarea partilor interesate, în vederea rezolvarii conflictelor ce se ivesc în circuitul civil.

Procesul civil serveste ca forma speciala a constrângerii de stat pentru valorificarea în concret a dreptului subiectiv încalcat si prin aceasta, la restabilirea ordinii de drept tulburate.

Definirea dreptului procesual civil

Pornind de la definitia data dreptului în ansamblul sau, putem defini dreptul procesual civil ca fiind un sistem de norme juridice care reglemeteaza modul în care este organizata si se desfasoara activitatea de judecata a pricinilor privitoare la drepturi si interese civile, legitime, precum si modul în care sunt duse la îndeplinire (sunt executate) hotarârile judecatoresti sau alte titluri executorii.

Dreptul procesual civil reglementeaza în amanunt prin normele sale fiecare dintre fazele si etapele pe care le poate parcurge un proces civil.

Legaturile dreptului procesual civil cu alte ramuri de Drept. Privit în ansamblul sau dreptul românesc are un caracter unitar cuprinzând totalitatea normelor de conduita ce sunt exprimate în forma prevazuta de lege fiind garantate, la nevoie, prin forta de constrângere a statului.

Dreptul procesual civil reprezinta o ramura autonoma a acestui ansamblu, dar nu este izolat de celelalte ramuri, aflându-se într-o strânsa legatura cu acestea.

Este o ramura distincta a dreptului în ansamblul sau pentru ca: are un obiect propriu de reglementare (grupa de raporturi sociale referitoare la raporturile procesuale civile); dispune de metode specifice de reglementare ce tin cont de o serie de principii fundamentale.

Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil pot fi definite ca fiind acele reguli esentiale care determina structura interna a procesului civil, si pe temeiul carora se stabilesc raporturile procesuale dintre partile aflate în litigiu, precum si între aceste parti si instanta de judecata chemata sa înfaptuiasca justitia, si în felul acesta sa restabileasca drepturile subiective încalcate sau contestate.

Trasaturi: -sunt prevazute în Constitutia României, în Codul de procedura civila si în alte legi speciale;

- în lipsa textului de lege expres sau apropiat dupa care se calauzesc judecatorii în solutionarea pricinilor civile, acestia recurg pentru rezolvarea corecta a cauzelor la aplicarea principiilor fundamentale;

- principiile fundamentale definesc însasi procesul civil.