Răspunderea Internațională Penală

Secţiunea I

Consideraţii generale cu privire la răspunderea internaţională. Noţiunea de răspundere în dreptul internaţional

Dreptul internaţional public a apărut şi s-a dezvoltat datorită necesităţii formării unui cadru ordonat de manifestare a relaţiilor internaţionale. Rolul determinant al dreptului internaţional public este de a contribui la dezvoltarea armonioasă a comunităţii internaţionale, asigurând funcţionarea acesteia şi, totodată, de a-şi aduce aportul la prevenirea şi soluţionarea conflictelor care afectează această comunitate.

Problema răspunderii internaţionale este fundamentală pentru comunitatea internaţională, de al cărei mod de definire şi angajare depinde, într-o măsură hotărâtoare, ordinea internaţională.

Răspunderea internaţională – instituţie juridică complexă – garantează eficienţa dreptului internaţional, îndeplinind, dincolo de particularităţile fiecărei forme de răspundere, importante funcţii în dreptul internaţional: legalitatea internaţională, garantarea ordinii publice, dezvoltarea acestora.

Importanţa instituţiei responsabilităţii internaţionale este atestată de atenţia care s-a dat acesteia la nivelul forurilor internaţionale, regula general acceptată fiind că subiectele de drept internaţional îşi angajează răspunderea internaţională prin săvârşirea unor acte ilicite, fiind responsabile pentru nesocotirea normelor de drept internaţional ori pentru nerespectarea angajamentelor juridice asumate pe cale convenţională.

În dreptul internaţional public, prin răspundere se înţelege obligaţia celor care au încălcat normele acestuia de a suporta consecinţele conduitei lor ilicite, obligaţie impusă sub forma sancţiunilor stabilite de către alte state. Potrivit unei alte definiţii, responsabilitatea internaţională constituie o instituţie juridică în virtutea căreia statul căruia îi este imputabil un act ilicit potrivit dreptului internaţional, datorează reparaţie statului împotriva căruia a fost săvârşit acest act.

Se poate, deci, concluziona, că răspunderea internaţională constituie instituţia dreptului internaţional public în temeiul căreia statul sau alte subiecte ale dreptului internaţional, sunt răspunzătoare faţă de statul lezat prin aceste fapte, ori faţă de toate statele lumii, în cazul crimelor internaţionale.

În prezent, dreptul internaţional public nu deţine un instrument juridic general pentru instituirea unui cadru adecvat de reglementare a instituţiei răspunderii, în ansamblu, fapt pentru care regulile specifice răspunderii internaţionale au un caracter precumpănitor cutumiar, în dreptul convenţional fiind abordate doar incidental probleme de responsabilitate.

Secţiunea II

Evoluţia dreptului internaţional penal. Definirea noţiunii de drept de internaţional penal

Un loc important în cadrul răspunderii internaţionale îl ocupă răspunderea penală, răspundere care revine subiectelor de drept ca urmare a săvârşirii oricărui fapt internaţional ilicit care lezează ordinea juridică internaţională, indiferent de originea regulilor de conduită încălcate, cutumiară sau convenţională.

Dreptul internaţional penal constituie o ramură a dreptului internaţional public, al cărui rol este asemănător celui al dreptului penal în ordinea internă. Instrumentele juridice specifice dreptului internaţional penal stabilesc faptele care aduc atingere intereselor superioare ale comunităţii internaţionale.

Potrivit opiniei unor autori , dreptul internaţional penal s-a constituit ca ramură de sine stătătoare a dreptului internaţional public după terminarea celui de-al doilea război mondial, momentul naşterii acestuia fiind considerat tragerea la răspundere penală a criminalilor de război şi a celor care au săvârşit crime împotriva păcii şi securităţii internaţionale prin declanşarea şi purtarea războiului de agresiune.

O cercetare a materiei relevă, însă, faptul că anumite elemente ale dreptului internaţional penal au apărut cu mult înainte de finele celui de-al doilea război mondial. Astfel, primele norme specifice dreptului internaţional penal sunt legate de război, întrucât dreptul internaţional în sine s-a dezvoltat iniţial ca un drept al războiului şi ulterior ca un drept al cooperării paşnice a statelor suverane.