Răspunderea juridică - curs 12

Introducere

Problematica raspunderii juridice poate fi abordata din diferite unghiuri, fie acela al stiintelor juridice speciale, fie acela al teoriei generale a dreptului, fie acela al filosofiei dreptului, fie acela al sociologiei dreptului.

Institutia raspunderii juridice este prezenta în toate ramurile dreptului, având ca finalitate asigurarea autoritatii si eficacitatii dreptului, mentinerea ordinii sociale, stimularea comportamentului conform legii.

Perspectiva sociologico-juridica este necesara în analiza raspunderii juridice, în masura în care aceasta institutie juridica reprezinta o forma a reactiei negativa, represiva, venita din partea societatii, reprezentata de stat, fata de o anumita actiune reprobabila, imputabila, în principiu individului.

Teoria generala a dreptului trebuie sa se ocupe de raspunderea juridica, pe care o poate caracteriza prin generalizarea formelor concrete în care se prezinta în diferitele ramuri ale dreptului si sesizarea a ceea ce le este comun, definitoriu, în esenta. TGD poate pune în evidenta si asemanarile principale între diferitele sisteme nationale de drept în ceea ce priveste institutia fundamentala a raspunderii juridice.

Notiunea raspunderii juridice

În literatura de specialitate se arata ca notiunea de raspundere nu poate fi just înteleasa si definita, decât pornindu-se de la formele ei concrete: raspunderea civila, penala, disciplinara etc., forme care prezinta anumite particularitati.

Dar, între aceste forme nu exista numai deosebiri, ci si asemanari, elemente comune prin a caror sintetizare poate fi elaborata o definitie generala, valabila pentru toate formele raspunderii juridice. În afara de teoriile diferitelor forme ale raspunderii juridice care s-au format si se dezvolta în cadrul diferitelor stiinte de ramura, se poate construi, în cadrul TGD, teoria generala a raspunderii juridice în sfera careia intra in primul rând, notiunea de raspundere juridica, apoi formele, principiile si conditiile ei, precum si cauzele care o înlatura.

În masura în care omul traieste în societate, comportamentul sau este supus evaluarii si reactiei din partea acesteia. Aprecierea comportamentului sau consta în compararea lui cu modelul de conduita stabilit de diferite categorii de norme sociale, morale, politice, juridice etc. Raspunderea intervine atunci când o anumita conduita nu se conformeaza modelului precsris de norma sociala, iar acea conduita este apreciata în mod negativ.

Este esential a se retine în vederea definirii raspunderii juridice ca ea reprezinta notiunea care desemneaza reactia de reprimare venita din partea societatii, fata de o actiuneumana care contravine unei norme, actiune care este imputabila, în principal individului.

Atunci când este vorba despre raspunderea juridica, în calitate de forma particulara a raspunderii sociale, se cere a fi retinute anumite trasaturi distinctive si cu depsebire, faptul ca este o reactie institutionalizata provocata de o fapta reprobabila, reactie organizata prin lege si limitata de lege.

Dintre definitiile date raspunderii juridice se cuvine a fi retinute si cele care o caracterizeaza ca raport juridic. Aceasta optica a fost si continua sa fie prezenta în literatura de specialitate. Astfel, raspunderea juridica a fost definita ca un raport juridic de constrângere care are ca obiect sanctiunea juridica.sau, raspunderea juridica a fost definita ca un complex de drepturi si obligatii, definitie care poate fi admisibila, deoarece ea nu reduce raspunderea juridica numai la obligatia de a suporta sanctiunea si/sau de a repara prejudiciu, obligatie care este elementul esential, dar nu si suficient al raspunderii.

Corelatia dintre drept si obligatie, specifica raportului juridic este pusa în evidenta în definirea raspunderii penale, caracterizata ca raport juridic de constrângere, nascut ca urmare a savârsirii infractiunii, raport care se stabileste între stat si infractor si al carui continut îl formeaza dreptul statului de a trage la raspundere pe infractor, de a-i aplica sanctiunea prevazuta de legea penala, de a-l constrânge sa o execute, precum si obligatia infractorului de a raspunde de fapta sa si de a se supune sanctiunii aplicate.

Raspunderea juridica este asociata cu sanctiunea. Dar, desi raspunderea juridica si sanctiunea pot fi si au fost considerate doua fatete ale aceluiasi mecanism social, ele nu trebuie confundate, reprezentând notiuni diferite. Legatura dintre raspundere si sanctiune apare pregnant în dreptul penal. I.Oancea arata ca raspunderea penala îsi are cauza în infractiunea savârsita si are drept consecinta aplicarea pedepsei si ca fara infractiune nu poate fi vorba de raspundere penala si fara raspundere penala nu se poate aplica o pedeapsa.

Nu mai putin, legatura inevitabila între raspundere si sanctiune este evidenta si în dreptul civil.Astfel, la origine, reactia colectiva care reprezinta trasatura definitorie a raspunderii, a urmarit, atât pedepsirea faptasului, cât si restabilirea, în folosul victimei a situatiei anterioare vatamarii, adica reparatiunea.

Cel mai adesea raspunderea juridica este raportata la si asociata cu raspunderea morala.

Raspunderea morala este privita ca având o sfera mai larga decât raspunderea juridica, individul fiind obligat sa raspunda din punct de vedere moral, dincolo de sfera raspunderii juridice. Scopul raspunderii morale nu este acela de a descuraja dorinta de a face rau, ci mai ales de a stimula dorinta de a face bine.