Sociologia Dreptului

INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE

Obiectul si definirea sociologiei

Termenul de sociologie provine din cuvântul latin „socius”, în traducere, social sau societate, si cuvântul grec „logos” care înseamna stiinta. La un nivel foarte general, sociologia este stiinta despre social.

Sociologia a fost definita de-a lungul timpului în diferite moduri. Termenul de sociologie apare pentru prima oara, în 1838, la filosoful francez Auguste Comte în Cours de philosophie postive, 1830-1842. Au urmat dupa aceea încercari de definire a sociologiei, la care facem referire mai jos. Astfel, Émile Durkheim a conferit sociologiei statutul de „stiinta a faptelor sociale”. Max Weber a considerat sociologia ca stiinta care studiaza actiunea sociala. George Gurvitch a dat urmatoarea definitie: „sociologia este stiinta fenomenelor sociale totale, care are drept obiect studiul global al relatiilor sociale, societatea ca integralitate de raporturi”. Dimitrie Gusti considera ca „sociologia este stiinta realitatilor sociale”. În viziunea unui alt sociolog român, Petre Andrei „sociologia studiaza în mod obiectiv, în primul rând, existenta sociala sub aspectul ei staticstructural, si apoi sub aspectul dinamic-functional al ei, aratând fazele si tipurile sociale realizate”. Traian Herseni a sustinut ca: „sociologia este stiinta societatilor omenesti, este o disciplina ce se ocupa cu studiul vietii sociale, al fenomenelor de comunicare umana, de convietuire sociala”.

Sociologul american Alex Inkeles, în lucrarea sa What is sociology? (p. 2), apreciaza ca exista trei cai principale pentru circumscrierea obiectului sociologiei, prin care cautam sa descoperim problematica proprie de studiu:

1. calea istorica, cu ajutorul careia descoperim problemele centrale ale fondatorilor sociologiei;

2. calea empirica, prin care studiem cercetarile sociologice concrete pentru a depista acele subiecte sau probleme carora sociologii contemporani le dau cea mai mare atentie;

3. calea analitica, prin care decelam capitole si domenii ale sociologiei.

Din studiul mostenirii sociologice si din cunoasterea modului cum sociologii studiaza realitatile sociale s-a constatat ca anumite procese, institutii si fenomene sociale: familia, stratificarea sociala, raporturile dintre componentele societatii, mecanismele de functionare a societatii nu au fost obiect al unei anumite discipline decât din momentul constituirii sociologiei ca stiinta. Domeniul sociologiei este realitatea sociala în procesualitatea devenirii si stabilitatii ei. În mod concret, obiectul sociologiei îl constituie studiul colectivitatilor umane si al relatiilor interumane din cadrul acestora, precum si examinarea comportamentului uman în grupuri si comunitati umane.

Am amintit ca obiectul sociologiei cuprinde o arie de probleme de o mare complexitate si diversitate. Studiul acestor teme s-a diferentiat si s-a aprofundat, conturându-se un sistem de discipline sociologice, care s-a extins treptat, ajungându-se pâna la aproape 100 de discipline sociologice. Enumeram câteva dintre ele: sociologia culturii, sociologia politica, sociologia civilizatiilor, sociologia economica, sociologia cunoasterii, sociologia familiei, sociologia deviantei, sociologia comunitatilor, sociologia morala, sociologia juridica, sociologia limbii, sociologia artei, sociologia literaturii, sociologia educatiei, sociologia muncii, sociologia industriala, sociologia rurala, sociologia urbana, sociologia religiei, sociologia mass media etc.

Sociologia generala si disciplinele sociologice abordeaza problemele sociale în temeiul unei paradigme, al unui ansamblu de concepte, propozitii, metode si tehnici de cercetare, instituite ca un model de investigatie.

De regula, orice doctrina sociologica tinde spre conturarea unei paradigme de analiza a sociologiei sau a unui domeniu sociologic, iar studiul unei teme se întreprinde având la baza paradigma curentului sociologic în care se include demersul stiintific al chestiunii cercetate.

Relatia sociologiei cu alte stiinte

Întelegerea specificului sociologiei, ca stiinta, rezulta si din studiul relatiilor acestei discipline cu alte stiinte. Cercetând un domeniu al realitatii, cel social, sociologia se întâlneste, inevitabil, cu alte stiinte. Stiintele despre societate si om se împart în trei mari grupuri (A. Mihu, 1992, p. 26):

– stiintele sociale (antropologia, economia, psihologia sociala, istoria, sociologia);

– disciplinele umaniste (filozofia, teologia, literatura, muzica si arta);

– stiintele comportamentului (sociologia, antropologia, psihologia, aspecte comportamentale ale biologiei, economiei, geografiei, dreptului, psihiatriei, stiintelor politice).

Sociologia este inclusa, asadar, în doua grupuri de stiinte: sociale si ale comportamentului. Aceasta demonstreaza, pe de o parte, complexitatea obiectului ei de studiu, pe de alta parte, existenta unor moduri diferite în care poate fi abordata problematica sociala.

Sociologia comunica, practic, cu toate stiintele deoarece socialul – obiectul ei de cunoastere –, cuprinde elemente ce sunt studiate din toate perspectivele stiintei. Cum fiecare stiinta îsi delimiteaza obiectul la segmente ale realului este evident ca viziunea sociologiei este partiala, iar pentru explicarea acesteia se aduc argumente si din stiinte conexe. De aceea, granitele dintre stiintele socio-umane sunt fluide.

Circumscrierea sociologiei de alte stiinte socio-umane se reflecta în obiectul de studiu si în problematica specifica celorlalte stiinte. Cu ce se îndeletniceste sociologia?

Ea studiaza realitatea sociala dincolo de aspectele ei particulare. Finalitatea sociologiei sta în cunoasterea, explicarea si întelegerea stiintifica a structurii si functionarii societatii globale. În acelasi timp, sociologia cauta raspuns la o chestiune esentiala, si anume, relatia dintre individ si societate sub toate aspectele. Pentru delimitarea domeniului sociologiei este oportuna analiza raporturilor sociologiei cu celelalte stiinte socio-umane.