Sociologie Juridică

Unitatea de învăţare nr.1

INTRODUCERE

Obiectivitatea cursului

Problematica cursului de „sociologie juridică“ cuprinde teme de sociologie

generală, metodologie sociologică şi aplicaţii teoretice şi practice din aceste

perspective în ştiinţa dreptului.

Cele mai multe explicaţii şi exemplificări se referă la specificul cunoaşterii şi identificării

faptelor şi proceselor sociale, evaluarea impactului legilor şi activităţiilor de legiferare asupra

colectivităţii lor şi comunităţii umane, analiza socio-juridică a fenomenului devianţei şi delicvenţei

(cu referi ample la delicvenţe infantilo-juvenilă) precum şi reacţia societăţii la criminalitate.

Aspecte generare ale problematici şi sociologiei au fost selectate şi prezentate în lucrare în

scopul creeri la studenţi în drept a echipamentului intelectual de înţelegere şi analiza completă a

faptelor şi proceselor sociale în vederea utilizărilor în procesul practicii juridice şi de legiferare.

Motivaţia curriculară

Prezentul compendiu îşi propune formarea şi dezvoltarea cunoştinţelor de sociologie în

deplină corelaţie cu bagajul teoretic al celorlalte discipline juridice în vederea înţelegerii de către

studenţi a derulări dreptului in societate, evaluării percepţiei publice a dreptulu i şi a instituţiilor

legate de aceasta, precum şi analiza reactivităţii sociale faţă de infracţionalitate.

În conţinutul disciplinei de „sociologie juridică“ se regăsesc elemente specifice diferitelor

ramuri sociologice şi de drept (în special de drept penal, criminologie, drept execuţional penal).

Scopul unităţiilor de învăţare

În această privinţă am urmărit prin selectarea temelor ordinea şi logica argumentării şi

exemplificărilor practice ca aceste concepte, idei şi tehnici să ajute cursanţii în primul rând să

identifice locul şi rolul acestei discipline în ansamblul disciplinelor pe care le am de studiat. De

asemenea o importanţă susţinută am acordat aplicaţiilor practice sociologice în analiza impactului

dreptului cu societatea în asamblul ei cât şi în subsistemele acestei mergând până la indivizi umani.

Cursul de sociologie juridică se dovedeşte a fi o inţiere a studenţilor în drept în analiza şi

evaluarea faptelor şi proceselor sociale din perpectivă pluridisciplinară astfel încât să-i ajute pe

cursanţi în cariera lor juridică.

Unitatea de învăţare nr.2

METODOLOGIE SOCIOLOGICĂ

În prima etapă a istoriei sale, până în primele două decenii ale secolului XX-lea sociologia s-a

caracterizat prin elaborarea unor sisteme speculative şi a unor masive tratate, bazate îndeosebi pe

informaţii „de bibliotecă“ .

În etapa următoare (1920-1960) sociologia trece în extrema cealaltă a empirismului şi, în parte,

a operaţionalismului, sub acţiunea factorilor politici şi prin mijlocirea profesionalizării cercetărilor

şi a fărâmiţării tematicii şi problematicii investigate. În această etapă sociologia este caracterizată

prin empirism, sociografic şi fetişizarea analizelor cantitative.

Metodologia sociologică a fost puternic influenţată de apariţia şi larga răspândire a

investigaţiilor de masă (sondaje de opinie, măsurători demoscopice).

În ultimile decenii ale secolului XX se dezvoltă în sociologie analizele de tip calitativ.

Un indiciu sigur al maturităţii unei ştiinţe îl constituie existenţa unui ansamblu unitar şi riguros

de metode şi tehnici de cercetare şi formulare a rezultatelor.

2.1 Specificul cunoşterii

La începutul secolului al XX-lea se vehicula ideea că sociologia este ştiinţa cu cele mai multe

metode şi cu cele mai puţine rezultate în investigarea fenomenelor sociale. Afirmaţia, nu prea

departe de realitate, suprindea o situaţie determinată de domnia „cultului tehnicist“, de numărul

mare al metodelor empirice - dezvoltate mai ales în SUA – urmărind rezolvarea unor conflicte soci

ale. În primele decenii ale secolului XX-lea sociologia traversa o perioadă pe care ştiinţele naturii o

depăşiseră cu un veac în urmă. După primul război mondial s-au elaborat studii privind conceptul

de metodologie a cercetării vieţii sociale şi în acest context s-a dezvoltat şi metodologia sociologică

ştiinţifică.

Conceptul de metodologie desemnează un sistem de principii, norme de organizare a cercetării

prin intermediul cărora sunt elaborate metode, procedee şi tehnici de cercetare. Metodologia nu se

confunda cu teoria sociologică, deşi principiile care ghidează cercetarea îşi au izvorul în principiile

teoriei. Metodologia reprezintă de fapt, baza interacţiunii dintre teorie şi cercetarea empirică nefiind

reductibilă la ansamblul

metodelor şi tehnicilor utilizate în investigare. Cunoaşterea comună este realizată de către oameni

prin intermediul mijlocelor naturale (simţurile, gândirea, obijnuiţa, limbajul natural), în cadrul

experienţei cotidiene, pe baza activităţii practice nemijlocite.

Indivizii umani în virtutea acestor mijloace naturale poseda o concepţie cu privire la diversele

laturi şi fenomene ale vieţii socio-umane, au explicaţii şi formuleaza predicţii în legătură cu ele.

Intervine aici cunoaşterea la nivelul constiinţei comune, al simţului comun, al bunului simţ

adică, sistemul de reprezentări, cunoştinţe, explicaţii si interpretări obţinute în mod spontan, fară o

cercetare sistematică, fara modele ştiinţifice ci doar pe baza activitaţilor şi în condiţiile obişnuite

(loc de muncă, familie, cercuri de prieteni, organizaţii, diverse asocieri etc.).

Imaginile şi interpretările noastre despre fenomenele şi instituţiile sociale obţinute la nivelul

mentalităţii cotidiene, al conştiinţei comune sunt rezultatul unor mecanisme psihologice şi

socioculturale complexe în care oamenii urmează legea minimului efort de gândire. Ei adopta

strategii euristice pentru a obţine informaţii care să fie în acelaşi timp, cât mai simple şi mai uşor de

obţinut şi de o cât mai mare precizie.