Apa și solul

POLUANTII APEI

10.2.2.1.Calciul si duritatea

Calciul se gaseste in natura in diverse roci si in apa ca urmare a echilibrului

CaCO3 + H2O + CO2 aq = Ca+2 + 2HCO3-1

a) Duritatea apei

Duritatea apei reprezinta cantitatea de saruri solubile de calciu si magneziu existenta in unitatea de masa de apa.

In functie de natura sarurilor de calciu si magneziu se deosebesc urmatoarele tipuri de duritate: duritate temporara, duritate permanenta si duritate totala.

Duritatea temporara Dt este data de dicarbonatii de calciu si magneziu, saruri care la incalzire se descompun, conform reactiilor:

Ca(HCO3)2 Û CaCO3 + CO2 +H2O

Mg(HCO3)2 Û MgCO3 +CO2 + H2O

Deci duritatea temporara dispare la incalzirea apei.

Duritatea permanenta Dp este data de celelalte saruri solubile ale calciului si magneziului, ex CaCl2, MgCl2, CaSO4, Mg(NO3 )2 etc.

Duitatea totala DT este suma celor doua duritati.

DT=Dt + Dp

Duritatea apei se exprima in grade de duritate.

Continutul de 10 mg l-1 CaO se noteaza cu D si este denumit in mod conventional grad de duritate.

In functie de duritate, apele se clasifica in: ape moi -cu duritatea cuprinsa intre 5 si 10 D; ape cu duritate medie, cu duritatea cuprinsa intre 10 si 20 D, ape dure cu duritatea cuprinsa intre 20 si 30 D si ape foarte dure cu duritatea mai mare de 30 D.

Alti componenti ai apelor naturale: Al, Cl-1, F-1, Fe, Mg, Mn, Azot:NH4+, NO3-, NO2-, K, P, Si, S, Na.

Substante complexate Cd(CN)+, Cd(CN)2, Cd(CN)3-, P2O74- pirofosfat, agenti de chelare cu formare de structura inel;

10.2.2.2. Metale si compusii lor

Dupa Farbe [] toxicitatea metalelor este atomica adica este imprimata de unii atomi sau ioni. De ex aproape toti compusii anorganici sau organici ai Pb, Hg, As sunt toxici spre deosebire de alti compusi ca pesticide, medicamente care poseda o toxicitate moleculara deci de ansamblu al organizarii atomilor; nu simpla prezenta a atomilor de carbon. Unele metale sunt foarte importante în metabolism: Na, K, Ca, Mg, Fe. In anumite organe în timp se acumuleaza si cantitati de metale cu actiune toxica din alimente iar de la o anumita concentratie a acestora începe sa se manifeste actiunea toxica.

a) Mercurul si compusii sai sunt utilizati în industriile: clorosodice, acetaldehida, aparatura electronica, fungicide (acetat de fenil mercur, metoxietil mercur), îngrasaminte, in cantitatea vehiculata în industrie numai 20% se recircula restul este trimis în mediul înconjurator. Astfel transferul de Hg de pe continent în ocean este estimat la 3500t/an sub forma de metil mercur solubil, acest compus este înglobat în ciclul trofic prin patrunderea lui fitoplencton, apoi în pesti, si ajunge la om. Dupa moartea fitoplanctonului, metil mercurul ramâne în sedimente si ciclul reîncepe. Metil mercurul este greu biodegradabil acumulându-se în ton, crustacee, fructe de mare în care concentratia de Hg a fost de pâna la 850.000 ori mai mare decit în apa de mare -Accidentul de la din golful Minamata boala Minamata care a provocat 1200 de victime, în special anomalii congenitale datorita actiunii mutagene a metil mercurului. Alte accidente Suedia, Canada, Franta, Germania la minerii din minele de aur ( extrageau aurul prin amalgamare), fier. Toti compusii ionizabili, anorganici sau organici ai Hg sunt toxici deoarece mercurul ionic are afinitate mare pentru gruparile SH- din proteine si astfel se acumuleaza în organism provocind boala hidrargirism care se manifesta printr-o dereglare totala a functiilor celulare, precipitarea proteinelor, uremie, caderea parului, a dintilor si moartea.