Dezvoltare durabilă

Introducere

Problema speciilor de plante si animale aflate in pericol de dispariţiei a devenit o problemă globală. Peste 5 000 de specii de animale de pe glob sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariţie, iar in fiecare an alte cateva mii de specii ajung in pragul extincţiei.

In inconştienţa şi lăcomia lui, omul extermină cam 1% din speciile rămase, in fiecare an. Un singur gest, tăierea unui copac, inseamnă o locuinţă pierdută pentru un animal, mai puţină hrană pentru alte cateva specii, mai puţin oxigen, mai multă poluare, mai multe boli, mai multe cataclisme.

Omul ar trebui să conştientizeze impactul major pe care il au activităţile sale asupra florei şi faunei prin distrugerea habitatelor, reducerea cantităţii de hrană şi să ia măsuri urgente de diminuare a poluării, in vederea refacerii populaţiilor aflate in declin.

Romania nu stă nici ea prea bine la acest capitol. Multe din specii prioritare din ţară sunt pe cale de dispariţie, efectivele lor scăzand foarte mult in urma intervenţiei omului şi a modificării habitatelor. Astfel, in prezent, multe specii au fost declarate monumente ale naturii, sunt ocrotite de lege şi multe dintre ele au intrat pe Lista Roşie a speciilor aflate pe pe cale de dispariţie.

Cap. I Cauzele ce duc la dispariţia speciilor de plante şi animale

Principalele cauze ale dispariţiei speciilor de plante şi animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comercială (colectarea de plante, vânatul iraţional şi braconajul), distrugerile produse de către speciile aclimatizate şi poluarea.

Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezentă cea mai mare ameninţare pentru aceste specii. De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante şi animale au evoluat încet şi au dispărut din cauza schimbărilor climatice radicale şi a imposibilităţii de a se adapta competiţiei pentru supravieţuire. Insă, in ultimele decenii, rata de dispariţia a crescut progresiv odată cu creşterea populaţiilor umane ,consumarea resurselor naturale şi dezvoltarea activităţilor antropice.

Pe măsură ce vieţuitoarele evoluează, ele se adaptează unor habitate specifice, care le asigură condiţiile optime de viaţă de care au nevoie. Drenarea mlaştinilor, defrişarea pădurilor, urbanizarea şi construcţia de drumuri duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viaţă. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populaţii, reducându-se astfel diversitatea genetică şi adaptându-se mai greu la condiţiile climatice schimbătoare. În unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zonă prea restrânsă pentru a suporta o populaţie mare.

Menţinerea ecosistemelor actuale, precum pădurile, recifurile de corali sau mlaştinile, depinde în mare măsură de biodiversitatea lor. Dispariţia uneia dintre speciile care alcătuiesc un astfel de lanţ trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.

Scăderea ireversibilă a biodiversităţii are un impact serios asupra nivelului de trai al oamenilor.

Ecosistemele sănătoase asigură hrană, aer curat, apă şi soluri fertile pentru agricultură. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante şi animale.

O altă cauză majoră ce duce la declinul dramatic al speciilor de plante şi animale este poluarea mediului.

Dezvoltarea tot mai mare a activităţilor industriale şi extinderea agriculturii au făcut ca diferite chimicale toxice să se răspândească tot mai mult în circuitul hranei în cadrul ecosistemelor. Poluarea apei, temperaturile ridicate ale apei şi creşterea acidităţii mărilor şi oceanelor au făcut să dispară numeroase specii de peşti endemici.

In secolul XX, aciditatea aerului si ploaia acidă au ajuns sa fie recunoscute ca o amenintare capitală la adresa calităţiii mediului. Ploile acide au distrus, până la sfârşitul sec.XX, 118 milioane m3 de păduri în Europa. De asemenea, deversările chimice au afectat pentru mult timp şi fundul oceanic, organismele acvatice avand mult de suferit in urma inconştienţei şi nepăsării oamenilor.

In ultimele decenii, exploatarea comercială mondială a animalelor pentru hrană şi alte produse a crescut simţitor.

Multe specii de balene au ajuns în pragul dispariţiei după ce au fost pur şi simplu măcelărite pentru ulei şi carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scară largă pentru cornul său, care este preţuit ca medicament şi afrodisiac. De asemenea, familii întregi de cactuşi şi orhidee sunt ameninţate cu dispariţia din cauza culegerii lor iraţionale.