Dezvoltare durabilă și protecția mediului

istoria conceptului, abordare globală şi europeană, indicatori de evaluare

Dezvoltarea durabilă este un concept relativ nou aplicat creşterii economice, cu scopul de a lua în considerare, în principal, aspectele de ordin ecologic la nivelul Planetei.

Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri ştiinţifice aprofundate pe plan internaţional şi a căpătat valenţe politice precise în contextul globalizării (proiectul Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă – www.mmediu.ro).

Acest nou concept privind dezvoltarea societăţii umane îşi propune să desemneze totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică al căror scop fundamental îl reprezintă asigurarea echilibrului dintre sistemele socio-economice şi resursele naturale.

Din punct de vedere grafic, poate fi vorba de o dezvoltare durabilă doar în zona de suprapunere simultană a celor trei „piloni” (dezvoltare economică, dezvoltare socială şi protecţia mediului) pe care se sprijină un astfel de model al dezvoltării (fig.1) { UCN. 2006. The Future of Sustainability: Re-thinking Environment and Development in the Twenty-first Century. Report of the IUCN Renowned Thinkers Meeting, 29-31 January, 2006}

Fig. 1. Reprezentarea grafică a interacţiunii celor trei componente ale dezvoltării durabile.

Conceptul de dezvoltare durabilă a apărut acum câţiva zeci de ani, fiind adus în discuţie la numeroase întâlniri internaţionale, cu scopul de a se defini un model de dezvoltare a societăţii umane care să reducă inegalităţile sociale şi să diminueze impactul asupra mediului înconjurător.

În acest sens, reperele temporale importante ar fi:

- 1968 – crearea Clubului de la Roma, format din personalităţi din diferite domenii (academic, ştiinţă, cercetare, politic etc.) care ocupau poziţii importante în ţările din care proveneau; scopul principal al activităţii acestei asociaţii îl reprezenta identificarea problemelor generate de dezvoltarea omenirii.

- 1972 – Clubul de la Roma publică “Limitele creşterii” (Raportul Meadows), material în care se semnalează faptul că evoluţiile economice şi sociale ale statelor lumii şi ale omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecinţele activităţii umane asupra cadrului natural. Documentul prezintă datele, rezultate din simulările informatice, privind evoluţia a cinci parametri (creşterea populaţiei, impactul industrializării, efectele poluării, producţia de alimente şi tendinţele de epuizare a resurselor naturale), sugerând concluzia că modelul de dezvoltare practicat în acea perioadă nu poate fi susţinut pe termen lung.

- 1972 - la Stockholm are loc Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul Uman, în care reprezentanţii naţiunilor prezente şi-au manifestat îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influenţează mediul. În acest sens, au fost discutate probleme privind poluarea, distrugerea resurselor, deteriorarea mediului, pericolul dispariţiei unor specii. Totodată s-a remarcat nevoia de a creşte nivelul de trai al oamenilor, acceptându-se legătura indisolubilă dintre calitatea vieţii şi condiţia mediului pentru generaţiile actuale şi viitoare. Rezultatele concrete ale Conferinţei au fost următoarele:

- Declaraţia de la Stockholm,

- Planul de Acţiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:

a. programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);

b. activităţile pentru managementul mediului;

c. măsurile de sprijin.

- Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al cărui Consiliu de Conducere şi Secretariat au fost înfiinţate în decembrie 1972 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

- Fondul Voluntar pentru Mediu, înfiinţat în ianuarie 1973, în conformitate cu procedurile financiare ale Naţiunilor Unite.

- 1983 – Naţiunile Unite înfiinţează Comisia Mondială pentru Mediu si Dezvoltare (World Commission on Environment and Development), organism prezidat de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei, la acea dată. În semn de apreciere a calităţii activităţii sale, Comisia este cunoscută sub denumirea de Comisia Brundtland. Scopul principal al activităţii acestei Comisii l-a constituit studierea dinamicii deteriorării mediului şi elaborarea de soluţii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societăţii umane.

- 1987 – Comisia Brundtland a elaborat şi publicat documentul "Viitorul nostru comun" (Our common future sau Raportul Brundtland), în care s-a evidenţiat existenţa a două probleme majore:

- dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari şi nivel de trai mai înalt pentru un segment restrâns de populaţie, ci creşterea nivelului de trai al tuturor locuitorilor Pământului;

- dezvoltarea nu ar trebui să presupună folosirea iraţională sau distrugerea resurselor naturale, şi cu atât mai puţin poluarea mediului ambiant;

Raportul Brundtland urma să reprezinte cadrul care avea sa stea la baza Agendei 21 şi a principiilor Declaraţiei de la Rio, oferind totodată una dintre cele mai citate definiţii pentru dezvoltarea durabilă “development that meets the needs of the present without compromising the ability of future generations to meet their own needs = dezvoltarea care este în măsură să satisfacă necesităţile generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea/şansele generaţiilor viitoare să-şi asigure satisfacerea propriilor nevoi”.