Dezvoltarea durabilă și protecția mediului

TEMA VI

Protecţia mediului în România

Normele privind protecţia mediului în ţara noastră. Problematicaactuală de protecţia mediului

În domeniul protecţiei mediului ambiant, ţara noastră se confruntă cu o serie de probleme de fond, din care se impun a fi menţionate:

a) Schimbarea mentalităţii tehniciste şi înlocuirea cu o mentalitate complexă tehnico economico-juridică pentru rezolvarea problemelor de protecţia mediului, fără de care nu este posibilă dezvoltarea economică;

b) Stabilirea unui program de protecţie a mediului cu obiectivele majore, pe termen lung, prin care să fie incluse atât problemele de cercetare ştiinţifică, cât şi monitoringul aplicativ al factorilor de mediu;

c) Implicarea prin coparticiparea activă, programată a unităţilor economice productive la activitatea de protecţia mediului, începând cu tehnica şi tehnologia proprie.

În acest sens, în legislaţia românească au fost elaborate numeroase acte normative privind protecţia mediului, dintre care exemplificăm:

1. Ordonanţa de urgenţă privind protecţia mediului, nr. 195/2005

2. Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului

3. H.G. nr. 136 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului

4. H.G. 459 privind reorganizarea şi funcţionarea ANPM

5. OUG 243 – 2000 privind protecţia atmosferei

6. Ordinul 1182 – 2002 pentru aprobarea metodologiei de gestionare şi furnizare a informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului

7. Ordinul 876 – 2004 pentru aprobarea procedurii de autorizare a activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului.

8. Ordinul 863 – 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii - cadru de evaluare a impactului asupra mediului

9. H.G. 1115 – 2002 privind accesul liber la informaţia privind mediul.

10. H.G. 918 – 2002 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri

11. 18. H.G. nr. 980/29.12.1998, privind înfiinţarea Companiei Naţionale: „Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor” SA (INMH) – publicată în M.O. nr. 530/31.12.1998

12. H.G. nr. 980/29.12.1998, privind înfiinţarea Companiei Naţionale: „Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor” SA (INMH) – publicată în M.O. nr. 530/31.12.1998

13. Legea 5/1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra zonelor umede, de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar, 2 februarie 1971

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005, aprobată de forul legiuitor românesc prin Legea nr. 265/2006 s-a reglementat problematica de protecţie a mediului în conformitate cu cerinţele naţionale şi cu prevederile legilor de drept internaţional.

Încă din primul articol se precizează că obiectul legii îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecţia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă.

În acelaşi articol este definit mediul, aşa cum am precizat şi partea rezervată acestui subiect.

Articolul 2 defineşte 74 de termeni în ordine alfabetică pentru a elimina orice posibilitate de confuzie în textul respectivei legi.

Articolul 3 prezintă principiile şi elementele strategice ale ordonanţei d eurgenţă. Acestea sunt:

a) principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;

b) principiul precauţiei în luarea deciziei;

c) principiul acţiunii preventive;

d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă;

e) principiul „poluatorul plăteşte”;

f) principiul conservării biodiversităţii şi ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;

h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor,precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;

i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului;

Art. 5 – „Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în acest scop accesul la informaţiile privind calitatea mediului, dreptul la consultare şi de a se adresa autorităţilor şi dreptul de despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Art. 6 – prevede că „Protecţia mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice”.

Art. 7 – prevede: „Responsabilitatea privind protecţia mediului revine autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi agenţiilor sale teritoriale”, precum şi altor entităţi prevăzute.

În continuare, legea stabileşte:

- Reglementarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului, prin normele de autorizare, regimul substanţelor şi deşeurilor periculoase, regimul îngrăşămintelor chimice şi al pesticidelor, asigurarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, regimul organismelor modificate genetic.

- Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii prin protecţia apelor şi ecosistemelor acvatice, protecţia atmosferei, protecţia solului, subsolului şi ecosistemelor terestre, regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii, protecţia aşezărilor umane.

- Atribuţiile şi răspunderile privind protecţia mediului: ale autorităţilor de specialitate, ale autorităţilor centrale şi locale, obligaţiile persoanelor fizice şi juridice.

- Sancţiunile pentru încălcarea prevederilor legii protecţiei mediului.

Organizarea protecţiei mediului în România

La momentul actual, autoritatea centrală care coordonează activitatea de protecţie a mediului este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (conform Hotărârii de Guvern nr. 408/2004).

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor aplică strategia şi programul guvernului în vederea promovării politicilor în domeniile mediului şi gospodăririi apelor, având rol de sinteză, coordonare şi control în aceste domenii.

În subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor există următoarele structuri:

- Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

- 8 Agenţii Regionale pentru Protecţia Mediului;

- 34 de Agenţii Judeţene pentru Protecţia Mediului;

- Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”;

- Unităţi de Management ale Proiectelor (UMP);

- Unităţi de Implementare ale Proiectelor (UIP).