Evaluarea Impactului asupra Mediului și Tehnici de Reabilitare

I. Noţiuni generale

I.1. Introducere

Unul din instrumentele cele mai eficiente care asigură dezvoltarea durabilă îl constituie evaluarea impactului asupra mediului înconjurător. Legislaţia din România foloseşte drept componente ale evaluării impactului asupra mediului înconjurător, următoarele [O. 1026 /2009]:

- raportul de mediu (RM);

- raportul la privind Studiul de impact asupra mediului (RIM);

- bilanţul de mediu (BM);

- raportul de amplasament (RA);

- raportul de securitate (RS)

- studiul de evaluare adecvată (EA).

Fig. 1.Tipuri de autorizări

Pentru o activitate noua este necesară realizarea unui studiu de impact asupra mediului în urma căruia se întocmeşte un document intitulat Raportul la privind Studiul de impact asupra mediului (RIM).

Studiul de impact asupra mediului realizează investigarea ştiinţifică a efectelor complexe ce ar rezulta din relaţia cu mediul înconjurător a unei activităţi viitoare, în vederea recomandării măsurilor de minimizare a efectelor negative ale activităţii asupra mediului. Evaluarea impactului asupra mediului, în cazul activităţilor noi, identifică, descrie şi evaluează, în mod corespunzător efectele directe şi indirecte ale proiectului asupra următorilor factori: fiinţe umane, fauna şi flora; sol, apa, aer, clima şi peisaj; bunuri materiale si patrimoniu cultural; interacţiunea dintre factorii menţionaţi.

Pe baza raportului la studiul de impact asupra mediului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, se emite Acordul de mediu, document pe baza căruia titularul activităţii poate începe construcţia proiectului.

Acordul de mediu este emis pe baza Raportului privind impactul asupra mediului (RIM) si reprezintă actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect. Etapele din procedura de reglementare se desfăşoară conform Ordinului 135/2010 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului. În cazul în care proiectele supuse evaluării impactului asupra mediului au impact transfrontier se aplică prevederile Convenţiei Espoo ratificată prin Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră adoptată la Espoo la 25 februarie 1991 şi procedura de reglementare se desfăşoară conform prevederilor Ordinului nr.864/ 2002 Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră.

În cazul activităţilor existente evaluarea impactului asupra mediului se realizează periodic. În urma evaluării impactului asupra mediului pentru activităţile existente se în tocmeşte un document intitulat raport la bilanţul de mediu.

Pe baza bilanţului de mediu şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, se emite Autorizaţia de mediu, document pe baza căruia titularul activităţii îşi poate continua activitatea.

Bilanţul de mediu (BM) reprezintă o procedură care permite obţinerea de informaţii privind cauzele şi consecinţele efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale unei activităţi existente asupra mediului. Bilanţurile de mediu sunt solicitate mai ales în cazul perfectării unor tranzacţii (schimbarea proprietarului). Bilanţul de mediu trebuie să includă o evaluare a amplasamentului din punct de vedere ecologic, care să stabilească siguranţa proprietăţii şi a resurselor ei naturale, care nu sunt afectate de contaminarea mediului. Bilanţul trebuie de asemenea să cuprindă menţionarea oricărei acţionări în justiţie sau orice încălcare în trecut a legilor de mediu. Un bilanţ de mediu trebuie să respecte următoarele condiţii:

- Să se asigure de respectarea în trecut a reglementărilor;

- Să definească răspunderile civile potenţiale sau existente;

- Să identifice sursele de poluare;

- Să descrie natura reziduurilor generate;

- Să ofere informaţii cumpărătorului;

- Să identifice costurile de respectare a reglementărilor;

- Să reducă incertitudinea datelor cunoscute despre obiectiv.

Bilanţ de mediu nivel 0 “reprezintă fişa de verificare conţinând elemente caracteristice activităţii şi care permite autorităţii de mediu competente să identifice şi să stabilească necesitatea efectuării unui bilanţ de mediu nivel I sau nivel II sau a unei evaluări a riscului, înainte de autorizarea de mediu sau de privatizarea societăţii comerciale”[O 184/1997].

Bilanţ de mediu nivel I „reprezintă studiu de mediu constând din culegere de date şi documentare (fără prelevare de probe şi fără analize de laborator privind factorii de mediu), care include toate elementele analizei tehnice a aspectelor de mediu pentru luarea unei decizii privind dimensionarea impactului de mediu potenţial sau efectiv de pe un amplasament” [O 184/1997].

Bilanţ de mediu nivel II „reprezintă investigaţii asupra unui amplasament, efectuate în cadrul unui bilanţ de mediu, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări de probe şi analize fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu” [O 184/1997].